Hristos e raspunsul la toate

[Seraphim7]

Iustin,nu suntem la un concurs,nu este un premiu sa vedem cine câștigă mai multe argumente etc.

Suntem pe un forum și ne împărtășim ideile,le dezbatem.

Eu îți respect opiniile,tu iarăși dacă vrei o faci cu ale mele,sau nu, nu-i o problemă.

Însă din ce am discutat cu tine am observat că ești pasionat de această zonă teologie/filosofie și mai ales retorică.

Îți place să câștigi orice argument, ceea ce ce înseamnă că ești competitiv, și nu suporți să-ți spună cineva că n-ai dreptate,deci nu admiți că greșești,chiar dacă cineva ți-ar demonstra asta,cu ARGUMENTE.

Mereu revi cu altul și altul și așa mai departe,te învârți într-un cerc al tău,unde îți vezi doar propriile idei, fără a lua în considerare ceea ce ce îți spune altcineva.

Problema este că încă nu stăpânești noțiuni elementare de teologie biblică,de dogmatică, istoria religiilor etc.

Și vrei să dai impresia că tu cunoști aceste noțiuni pe care le folosești...

Doar folosești concepte așa aleatoriu, să-ți construiești un argument care sa pară solid, însă cade imediat, dacă este supus unei analize.

Nu mi-o lua în nume de rău, toți avem limitări, însă este important să ni le admitem.

Și să studiem, să aprofundăm înainte de a pretinde că suntem capabili să învățăm pe alții.

Îți lipsește răbdarea,de a merge pe la capăt și absorbi totul superficial, fiindcă ai o sete de cunoaștere.

Îți spun toate acestea fiindcă exact prin așa ceva am trecut și eu.

Aveam impresia că știu totul, că nu am ce sa învăț de la altcineva,ba mai mult îi "învățam" eu pe alții.

Jonglam cu ideile după bunul plac,doar ca să câștig orice dezbatere.

Așa că fi in primul rând critic cu tine însuți,fi tu cel mai mare critic al tău, și așa poți să-ți dai seama când și unde ai greșit.

PS

Ioan 14:28 VDC
[28] Ați auzit că v-am spus: ‘Mă duc și Mă voi întoarce la voi.’ Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: ‘Mă duc la Tatăl’, căci Tatăl este mai mare decât Mine.

Ca sa încheiem și dezbaterea....Deci dacă vrei, poți să nu fi de acord chiar și cu Iisus...

[CristianR]

Din lipsă de timp, am urmărit doar parțial firul discuției, fiind interesat mai ales de argumentația ta, Serafim, cu atât mai mult cât susții o poziție diferită și chiar opusă față de cea creștină, pe care o îmbrățișez. Pot să spun că am admirat limpezimea și înlănțuirea logică a – să-i spunem – exegezei tale, ajutăndu-mă să arunc o privire în curtea mozaismului, să-mi fac o idee despre felul în care gândesc și au gândit cei care l-au exclus ca pe un corp străin și L-au răstignit pe Hristos. Știu că ei studiază foarte serios, seminariștii lor alocând ani de studiu pentru Tora, Talmud și celelalte discipline ale lor, fiind foarte capabiii să facă legături între diversele versete ale Bibliei și să le interpreteze.

Personal, sunt departe de a fi în măsură să susțin un astfel de dialog. Mă încred, însă, în interpretările Sf. Pavel expuse mai ales în Epistola către Evrei, el însuși un evreu cu multă școală, care probabil cunoștea mai bine decât tine Legea și Profeții, dar care n-a făcut această răsucire de interpretare decât în urma revelației de pe drumul Damascului.

Înainte de el însă, am încredere în interpretarea pe care însuși Hristos le-a făcut-o celor doi ucenici de pe drumul spre Emaus – și care, întâmplător, a fost menționată chiar astăzi la Utrenie. Chiar dacă n-a foste menționată în scris, cu siguranță ea s-a transmis pe cale orală în Biserică și probabil o regăsim în Epistolele sf. Pavel.

Asta pentru că pentru mine – pentru orice creștin – punctul zero al istoriei nu îl reprezintă crearea omului, învăluită în memoria mitică a omenirii, ci Învierea lui Hristos.

Odată ce L-am crezut, m-am și încrezut în El total, iau de bun tot ce spune, perspectiva Sa asupra istoriei și a scrierilor pe care le cunoaște mai bine ca oricine, atât în formă, cât și în fond.

Răstitignirea Sa nu putea să nu fie o piatră de poticnire inclusiv pentru ucenicii Săi, care la început s-au ascuns, câci Îl văzuseră cu adevărat mort; despre mironosițele care L-au văzut înviat au spus că au năluciri din pricina durerii lor de a-L fi văzut răstignit... pentru ca mai târziu să mărturisească Învierea Lui în cor, vindecați de frică, cu prețul propriilor vieți.

Este halucinant, este imposibil de crezut, dă peste cap toată logica, toată gândirea de veacuri, toate interpretările și credințele evreilor. Dar cum altfel S-ar fi putut purta Dumnezeu intrat în istorie, dacă nu surprinzând, scandalizând, răscolind, demolând – pentru a reconstrui pe o nouă temelie, aceea a credinței în Fiul lui Dumnezeu. Credință care – atenție –, nu se bazează pe argumente logice, pe știință (acestea fac parte din conținutul ei), ci pe Duh. Acel Duh care a fost promis de Hristos, dăruit Apostolilor, întemeind Biserica și mai departe dăruit tuturor celor care doresc, cu inimă curată, să facă parte din aceasta.

Duhul precede înțelegerea, iar interpreții creștini ai Bibliei nu s-au bazat doar pe învățătura lor temeinică, ci au conlucrat cu Duhul Sfânt, printr-o viață virtuoasă și de rugăciune.

P.S. Apropo de Duh, "Nimeni nu poate spune Domn este Iisus decât în Duhul Sfânt" (1 Corinteni 12, 3). Un credincios se află, prin urmare, în acest Duh; și nu se poate întâlni în materie de credință cu unul care este exterior Duhului, de aceea "certurile de cuvinte" sunt nu doar nerecomandate, ci chiar vătămătoare.

[iustin_dumitru]

Bravo ,o incheiem in mod glorios in care in sfarsit dai si tu un citat din Hristos, bineinteles selectat cu grija pentru a argumenta in opinia ta ideile care insa nu vrei sa le expui direct.

Ci doar indirect ca Dumnezeu e Unul ceea ce nimeni nu te contrazice , si asta ar exclude cumva ca nu pot exista mai multe persoane in El.

Ca daca ai face-o, bineintele ca argumentele ar fi mai mult la nivelul logicii umane limitate, fara nici un curaj de a privi la Adevar,care de multe ori forteaza limitele logicii ,daruind in schimb adevaratele conexiuni intre tine ,Dumnezeu si ceilalti.

Caci e confortabil sa stai in zona logica, sa te pui si sub umbrela unori invataturi incepatoare despre Dumnezeu , si nu-i asa, sa fi acoperit.

Dar daca ti-am dat impresia a nu asculta parerile tale, asta pentru mine nu e bine.

Poate gresesc ca nu iti raspund la citatele tale cu citatele clasice cu care ortodoxi combat intepretarile care le ai, adica cu alte citate din Biblie sau sub umbrela autoritatii altora .

Astfel ne am limita la un razboi de citate , care ar fi convenabil.

Dar asta pentru ca ai mutat discutia intr-un domeniu nefamiliar mie, si anume credinta cuminte, alternativa la existenta lui Hristos ca Dumnezeu.

Eu toata viata am fost uimit de existenta unui Dumnezeu intreit ca persoana si indoit ca fire , si nu pot acum sa ma aplec sa caut si sa iti dau raspunsurile corecte, la intepretarile simplificatoare care le propune actalul tau cult.

As fi vrut dimpotriva , ca discutia sa fie pe domeniul mai familiar mie, al ce a aduis pozitiv Hristos in istoria umanitatii, si in primul rand in viata noastra personala.

Si de aceea am incercat invers, sa inglobez ideiele tale , in adevarul existentei lui Hristos ca Dumnezeu, sa iti arat ca nu se contrazic, sa te fac sa iti amintesti de drumul tau dinainte.

Eu subinteleg ideile tale, cel putin referitoatre la Dumnezeu unic , tu insa nu vrei sa mai iei de loc in calcul ceea ce odata ai crezut,asa dupa cum ai povestit.

Oricum , nu e important sa fim de acord, nici sa ne schimbam unul pe altul , important e disponibilitatea fata de dialog, comportamentul civilizat, si in nici un caz competitia de care vorbesti.

Poate nu am eu raspunsurile la toate si harul de a arata care este calea lui Hristos, dar macar partea aeea in care Hristos spune sa te duci pe la cel singur, sa mergi cu cel ce iti cere, sa nu judeci pe aproapele, eu as fi fericit sa o am.

Caci nu stiinta e etalonul unor intalniri umane reusite, ci empatia fata de celalalt, aceasta e adevarata stiinta, in care si cei mai mari adversari ai lui Hristos ,sau intors la El.

Dumnezeul crestin este har si putere, caci e un Dumnezeu real, uman, numai noi ,oameni limitati nu reusim sa il primim suficient in viata noastra.