Dragostea: temelia, măsura și culmea vieții creștine

[Leonid7]

Am ales sa fac acest articol despre dragoste, cum ne raportam la ea si cum o aplicam in viața de zi cu zi.

https://ortodoxway.com/dragostea-tem...etii-crestine/

[cozia]

În prealabil postat de Leonid7

Am ales sa fac acest articol despre dragoste, cum ne raportam la ea si cum o aplicam in viața de zi cu zi.

https://ortodoxway.com/dragostea-tem...etii-crestine/

Este și dragostea, dar până la ea temelia rămâne imposibilitatea de a sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu și lui Mamona.

După cum este descrisă scena interacțiunii dintre Satana și Iisus în Pustie.

Ai observat cumva acolo vre o aluzie făcute dragostei și drăgălășeniilor, sau de fapt o derulare în trei acte a unei lupte cu alegerile dreapta- stânga, prima și cea mai importantă alegere din viața fiecărui om:

Din zorii civilizației umane, omenirii i-a fost dat să aleagă între cele două

Să aleagă Împărăția Pământeană sau Împărăția lui Dumnezeu.

Omenirea an ales să trăiască și să se manifeste în împărăția Pământeană a Mamonei.

Acum în schimb, suntem la o răscruce în care progresul material a luat sfârșit!

Urmează vremuri interesante!

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Este și dragostea, dar până la ea temelia rămâne imposibilitatea de a sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu și lui Mamona.

!

Dragostea este baza,
Demonstratie: lupta cu Mamona se sprijina pe har , harul a venit din dragostea lui Dumnezeu fata de noi, care S-a jertfit pe sine insusi , ca noi sa scapam de diavol.

Si singura Sa porunca a fost aceasta : sa va iubiti unii pe altii , dupa cum Eu v-am iubit pe voi. Nu a zis feriti-va de diavol,luptati cu el, ca porunca principala .
Ci doar ulterior apostolii au aratat ca iubirea noastra fata de Dumnezeu nu poate coexista cu pacatul

Deci lupta cu pacatele fara dragostea lui Dumnezeu fata de noi si a noastra fata de El este o utopie, nimeni nu poate lupta singur cu o forta asa mare.

Daca inversezi prioritatile te poti rataci, caci nu intelegi care pe care ajuta.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Leonid7

Am ales sa fac acest articol despre dragoste, cum ne raportam la ea si cum o aplicam in viața de zi cu zi.

https://ortodoxway.com/dragostea-tem...etii-crestine/

Pare comprehensiv si util, te trece prin toti sfintii parinti , ceea ce e foarte valoros.
De asemenea explicatiile tale sunt intr-un limbaj accesibil si la obiect.

Ca si doleanta personala mi-ar fi placut daca ai interpreta ,poate chiar acum , si piatra din capul unghiului a dragostei , si anume Cuvantarea de pe munte de la Matei.

Eu prin aceea am descoperit dragostea si am descoperit pe Dumnezeu. Pasaje precum " daca vrea sa iti ia cineva haina lasa-i si camsa " m-au marcat definitiv. Pentru mine aceea e dragostea ,frumusetea , si sensul omului pe pamant.

De asemenea as mai aprecia si capitolele despre copii si familie, sigur cred ca ai copii, sau daca o sa ai ,sigur o sa fii un tata bun.

Aici m-ar interesa daca ai analiza aceasta legatura a dragostei familiale, din prisma citatelor dumnezeiesti din evanghelia lui Ioan , unde Fiul arata raportul sau cu Tatal.

Aceea face practic familia ca imagine a Trinitatii, fara insa a epuiza reflectiile infinite ale dragostei intra-trinitare . Am vazut ca parintele Staniloaie dezbate mult aceasta legatura

[cozia]

Da, CRITERIUL, temelia BINELUI este iubirea!
Slavă Domnului!

Însă dincolo de partea declarativă a lucrurilor avem îngrijorări majore care cu toții le vedem manifestându-se între noi,în familii, colective de muncă, comunități, apropiații noștri, ca de exemplu:

Ce înseamnă că dragostea celor mai mulți se va răci (Matei 24:12)?

Ce înseamnă această răceală pentru șansele nostre de înduhovnicire?

Putem oare să reincalzim dragoste doar prin puterea rugăciunii și a participării la slujbe, diverse acte de milostenie?

[Leonid7]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Pare comprehensiv si util, te trece prin toti sfintii parinti , ceea ce e foarte valoros.
De asemenea explicatiile tale sunt intr-un limbaj accesibil si la obiect.

Ca si doleanta personala mi-ar fi placut daca ai interpreta ,poate chiar acum , si piatra din capul unghiului a dragostei , si anume Cuvantarea de pe munte de la Matei.

Eu prin aceea am descoperit dragostea si am descoperit pe Dumnezeu. Pasaje precum " daca vrea sa iti ia cineva haina lasa-i si camsa " m-au marcat definitiv. Pentru mine aceea e dragostea ,frumusetea , si sensul omului pe pamant.

De asemenea as mai aprecia si capitolele despre copii si familie, sigur cred ca ai copii, sau daca o sa ai ,sigur o sa fii un tata bun.

Aici m-ar interesa daca ai analiza aceasta legatura a dragostei familiale, din prisma citatelor dumnezeiesti din evanghelia lui Ioan , unde Fiul arata raportul sau cu Tatal.

Aceea face practic familia ca imagine a Trinitatii, fara insa a epuiza reflectiile infinite ale dragostei intra-trinitare . Am vazut ca parintele Staniloaie dezbate mult aceasta legatura

Mulțumesc pentru cuvintele bune și pentru direcțiile pe care le propui. Mărturia că prin Predica de pe Munte ai descoperit pe Dumnezeu spune mai mult decât orice exegeză — așa lucrează Cuvântul, când îl întâlnești în chip propriu.

Fericirile — care sunt deschiderea Predicii de pe Munte — le-am atins deja într-un articol despre fericirea creștină:
https://ortodoxway.com/cum-putem-fi-fericiti/

Acolo am încercat să arăt că logica Fericirilor răstoarnă logica firească a omului — exact ce spui și tu despre „dă-i și cămașa". Restul Predicii (Matei 6–7) merită o examinare aparte, pe linia Sf. Ioan Gură de Aur (omiliile la Matei) și a Sf. Grigorie de Nyssa (De beatitudinibus) — adică Predica de pe Munte ca itinerariu al sufletului spre Hristos, nu ca listă de porunci morale.

Familia ca icoană a Sfintei Treimi — aici ai atins ceva foarte adânc. Este tema centrală a hristologiei Sf. Ioan Evanghelistul (capitolele 14–17 — „Eu și Tatăl una suntem", „precum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine"), reluată de Sf. Vasile cel Mare în De Spiritu Sancto și de Sf. Grigorie Palama în tratatele triadice. Distincția pe care o faci tu — oglindire fără a epuiza — este cheia patristică. Familia oglindește iubirea intra-trinitară, dar nu o epuizează: este o asemănare prin har, nu o identitate ontologică. Filioque-ul latin, de altfel, vine tocmai din confuzia acestor planuri.

Sunt teme la care vreau să mă întorc.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Ce înseamnă că dragostea celor mai mulți se va răci (Matei 24:12)?

Ce înseamnă această răceală pentru șansele nostre de înduhovnicire?

Putem oare să reincalzim dragoste doar prin puterea rugăciunii și a participării la slujbe, diverse acte de milostenie?

Ceea ce vedem acum.

Dragostea fiind ultima reduta si baza crestinismului, nu poate fi atacata de satana direct.

Dar poate fi atacata indirect , prin multimea atractiilor, a iluziilor aducatoare de mandrie, a preocuparilor ,a increderii nemasurate transmise omului pe orice cai (cati din noi ar mai accepta azi sa se intoarca la tara, la o viata simpla si aproape de Dumnezeu?)

Si as spune si una mai subtila , chiar si ortodoxia poate fi afectata daca nu pastrezi echilibrul intre dorinta de cunoastere si trairea ei si aplicarea, adica simpla cunoastere formala sa nu devina un scop.

Cand dorinta omului de a se perfectiona in acord cu Duhul se diminueaza, atunci si puterea sa de a iubi scade, si e inlocuita cu parerea sa despre iubire, cu o asa zisa putere naturala de a iubi ,poate cu umanismul

Daca se poate incalzi cumva?

La fel ca si pana acum ,ortodoxia si metodele ei sunt aceleasi, dar cu mult mai multa veghere si discernamant asupra realitatilor noi, care pot surprinde pe cei care iau ca model doar trecutul.

Pacatele sunt asa de fine acum, ca nu le mai poti descoperi cauzele cu dreptarul vechi, de exemplu si noi, stand pe net , riscam sa pacatuim cu dorinta de slava de sine, granita e subtire. Sau increderea nemasurata care ti-o da cunoasterea facila a toate.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Leonid7

Restul Predicii (Matei 6–7) merită o examinare aparte, pe linia Sf. Ioan Gură de Aur (omiliile la Matei) și a Sf. Grigorie de Nyssa (De beatitudinibus) — adică Predica de pe Munte ca itinerariu al sufletului spre Hristos, nu ca listă de porunci morale.

1) Am incercat si eu sa citesc omiliie dar am ramas cu impresia unor comentarii dispersate , nu cu o ideee forta ca cea bolduita.
Cum ai ajuns la aceasta idee forta? Ai ajuns tu insuti sau ai citit recenzii ale altor comentatori , de data aceasta despre sfintii Parinti?

2) In general exista in mintea ta sau in lucrari, o sinteza adunata din numerosii sfinti care au comentat Evangheliile, ca sa exsite astfel o continuitate intre Evanghelie si interpretarea ei de catre Traditie?

Operele sfintilor sau ale comentatorilor lor au crescut exponential, pot fi ele sintetizate de o minte umana , macar la acest aspect , raportul cu Evanghelia?

Adica un absolvent de teologie e capabil de aceasta sinteza , sau e necesar un nivel mai inalt de studiu? Eu mai citesc, dar nu pot zice ca raman cu o sinteza...

3) Totusi predica de pe munte fiind asa simpla de inteles de oameni pentru zona de invataturi referitoare la dragoste si asocierea dragostei umane cu icoana celei dumnezeiesti , ai cumva si o parere personala?

In general vad ca toate opiniile tale sunt referitor la a comenta din sfintii parinti , ceea ce e minunat, pentru cine are eruditie.

Dar care a fost efectul asupra ta dirtect , neintermediat, doar tu si chemarea lui Hristos , al acestor indemnuri?