Psaltirea in versuri

[cristiboss56]

Pentru ce, de-atâta zbucium isi fac neamurile parte / Si popoarele-ndârjite, planuri multe si desarte ? / Pentru ce-imparatii lumii si-ai lor cap ţin mereu, / Despre Domnul si-impotriva Unsului lui Dumnezeu ? / "Sa le rupem legatura, - zic acestia in cor, - / Şi sa ne scapam odata neamul de la jugul lor" ! / Cel ce locuieste-n ceruri, râde insa de misei / Şi -auzind ce pun la cale, -Domnu-si bate joc de ei. / Apoi le graieste Domnul, in mânia Lui cea sfânta / Si cu-a Lui urgie mare, toata gloata o-nspaimânta : / "Eu din slava Mea trimis-am Imparat, jos pe pamânt, / Sa se-nchine Lui Sionul , muntele Meu pururi sfânt !" / Trâmbita-voi deci porunca Domnului, care, de sus, / M-a strigat, mi-a dat toiagul pastoriei si mi-a spus: / "Tu esti Fiul Meu ! Eu ,Tatăl, Iti voi fi-n tot locul scut; / Pentru mântuirea lumii, Fiule, azi Te-am nascut ! / Cere dara de la Mine, si-ti voi da, pentru vecie, / Neamurile de pe lume, mostenirea Ta sa fie ! / Cere de la Mine, Tatăl , ca-ti voi auzi cuvantul / Si-n de-a pururi stăpânire, dărui-Ti tot pământul ! / Cu toiag de fier vei paste toate gloatele sub cer, / Le-oi zdrobi ca pe ulcele, cu toiagul Tău de fier ! " / Prindeti dar intelepciune, impărati, pe fata lumii / Si luati invatatura, voi , judecatori ai lumii ! / Domnului slujiti cu frica, de-L voiti pe Domnul-stânca ! / Bucurati-va -nainte-I, cu smerenie adâncă ! / Prindeti dar invatatura, pâna nu va prinde somnul, / Pentru ca-n mânia-I crunta, sa nu va loveasca Domnul / Si pe scara de-ntuneric sa cadeti din treapta-n treapta, / Ratacindu-va de-a pururi de pe calea Lui cea dreapta ! / Caci mania-I vine iute ! Ea dă geamătul si plânsul ! / Fericiti cei ce nadejdea nu si -o pun deât in Dânsul !