Principiul ICONOMIEI - (Drept Canonic)

[geo.nektarios]

[SIZE=4][COLOR=red]Este rânduiala potrivit căreia, în Biserică, Sfintele Canoane pot fi aplicate fie cu acrivie (asprime, exactitate), fie cu pogorământ, atunci când acrivia ar fi dăunătoare[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]- e cel mai important principiu al Dreptului Canonic Ortodox; felul în care se aplică canoanele poate diferi de la situaţie la situaţie şi depinde şi de aut. care le aplică[/SIZE]
[SIZE=4]exemplu: Toţi creştinii ortodocşi trebuie să ţină rânduiala postului (aceasta e acrivia). Pogorământul dă dezlegare pentru persoanele care nu pot face acest lucru (cei bolnavi, femeile însărcinate, călătorii, cei care fac munci grele, cei din armată etc.).[/SIZE]
[SIZE=4]Sfintele Canoane nu sunt legi care se impun prin ele însele, ci sunt rânduieli bisericeşti legate atât de autoritatea bisericească, cât şi de situaţia concret ivită. În schimb, legea de stat cunoaşte dispensă, dar în foarte puţine situaţii.[/SIZE]
[SIZE=4]=> Sfintele Canoane au un profund caracter personal.[/SIZE]
[SIZE=4]Legea are un caracter prescriptibil, general şi impersonal, dar canoanele nu au aceste calităţi.[/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei -> principiul aplicării în duh, iar nu în literă a Sfintelor Canoane. Dacă ele s-ar aplica în literă, s-ar putea sufoca viaţa bisericii şi s-ar închide multora uşa mântuirii (Biserica ar deveni o instituţie juridică).[/SIZE]
[SIZE=4]Întrebarea care să ne ajute să decidem dacă e bine să fie aplicat un canon este: E mai bine sau mai rău dacă se aplică un anumit canon?[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Un canon spune că cei ce doresc să devină preoţi trebuie să provină din familii ortodoxe. Dar nu e bine ca în toate cazurile să se respecte acest canon, deoarece se pot pierde astfel valori pentru Biserică. Acest canon trebuie respectat în situaţia în care se cere hirotonia în astfel de situaţii, dar cu gânduri rele ascunse.[/SIZE]
[SIZE=4]Sfintele Canoane sunt sfinte pentru că astfel urmăresc Legea lui Hristos, iar nu pentru că ar fi sfinte în sine. Altfel, ar însemna că ele sunt infailibile, s-ar identifica cu dogmele. De la dogme nu poţi face excepţie, dar de la canoane da. De asemenea, pentru canoanele cu conţinut dogmatic nu se poate face excepţie.[/SIZE]
[SIZE=4]Întrucât e legată de autoritatea bisericească şi de situaţii concrete, o definire a acestui principiu e greu de dat. Cert e că el nu trebuie privit ca unul care anulează Sfânta Evanghelie. Cea mai mare greşeală – când acest principiu nu se aplică în duh pastoral, ci în interes personal.[/SIZE]
[SIZE=4]Cel care aplică principiul iconomiei trebuie să fie atent, fiindcă e răspunzător în fata lui Dumnezeu de ceea ce face: iar aceasta e partea cea mai grea: răspunderea pastorală.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Se poate întâmpla ca în familia unui preot să fie copii mici, şi astfel să fie nevoie ca în Post să se gătească mâncare de dulce. Dar preotul trebuie să fie atent să nu smintească pe alţii.[/SIZE]

[SIZE=4]Principiul iconomiei înseamnă o viaţă duhovnicească cu totul deosebită, dar nu profit; înseamnă creştere duhovnicească, iar nu manipularea canoanelor după bunul plac.[/SIZE]
[SIZE=4]Acest principiu evidenţiază şi mai clar importanţa canoanelor şi necesitatea acestora, pentru că orice excepţie întăreşte regula. Prin principiul iconomie ni se mai arată că Dreptul Canonic nu poate fi orb precum justiţia, ci, dimpotrivă, trebuie să se uite la faţă omului, la persoană şi să urmărească mântuirea acesteia.[/SIZE]

[SIZE=4]Consideraţii canonice privind principiul iconomiei[/SIZE]

[SIZE=4]1. Principiul iconomiei evidenţiază libertatea omului în faţa canoanelor fără a-l [/SIZE][SIZE=4]anula. Dacă Dumnezeu nu ne constrânge, nimic nu ne poate constrânge în această lume. Nu poţi forţa pe cineva la credinţă, dimpotrivă, se creează şi mai mare repulsie faţă de acest lucru.[/SIZE]
[SIZE=4]Dacă Sfintele Canoane s-au respectat cu acrivie => libertatea este transformată în [/SIZE][SIZE=4]Conformitate[/SIZE]
[SIZE=4]Observaţie: Prin Inchiziţie şi bulele papale, Biserica Catolică a început să pună etichetă pe cei ce se mântuiesc şi pe cei ce nu se mântuiesc. [/SIZE]
[SIZE=4]Canonul trebuie să ia mereu în calcul libertatea aplicării lui.[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Canonul 13 al Sfântului Teofil al Alexandriei[/COLOR] îndeamnă pe duhovnic să procedeze cum te va lumina Dumnezeu. Aplicarea iconomiei înseamnă să fi iluminat de Dumnezeu, adică să arzi în credinţa creştină.[/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei pune bază pe acord, iar nu pe conformism, nu pe condiţii, ci pe efecte, ce rezultă din respectarea condiţiilor, nu pe formă, ci pe conţinut.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: Când ne căutăm o prietenă / prieten, nu avem un şablon după care să o / îl alegem, ci e vorba de o atracţie, de un acord realizat între 2 persoane.[/SIZE]

[SIZE=4]2. Principiul iconomiei se bazează pe responsabilitatea împărtăşirii harului. Preotul [/SIZE][SIZE=4]nu e un mecanic, ci e părinte şi răspunde în faţa lui Dumnezeu de cum îşi îndrumă credincioşii.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: de multe ori, preoţilor le e frică să dezlege la împărtăşire, uitând că aceeaşi frică trebuie s-o aibă şi pentru cei care nu se împărtăşesc. De obicei, se merge numai cu prima faţă a banului. Liturghia o faci ca să împărtăşeşti. Un părinte e vinovat şi dacă îi dă copilului prea mult să mănânce, dar şi dacă nu îi dă deloc.[/SIZE]
[SIZE=4]E nevoie să descoperim sensul Sfintei Liturghii.[/SIZE]
[SIZE=4]Responsabilitatea aceasta e împărţită atât asupra duhovnicului, cât şi a împlinitorului. Pe de altă parte, fiecare preot (duhovnic) îşi păstoreşte credincioşii propriei responsabilităţi şi propriului curaj pastoral. De exemplu, nu toţi duhovnicii dezleagă la fel. Nu toţi preoţii au responsabilitatea şi curajul săvârşirii rugăciunilor Sfântului Vasile cel Mare.[/SIZE]
[SIZE=4]=> Se poate întâmpla ca un preot să facă în alt fel decât alt preot. Aşa cum în medicină, fiecare medic dă sfaturi diferite şi îşi asumă diferit anumite operaţii, la fel şi fiecare duhovnic sfătuieşte în felul său.[/SIZE]

[SIZE=4]3. Principiul iconomiei menţine vie dragostea lui Dumnezeu în Biserică, Cel care nu [/SIZE][SIZE=4]închide nimănui uşa mântuirii. Orice credincios în Biserică trebuie să mai aibă o şansă. Refuzul sau închiderea porţii se face numai atunci când credinciosul respinge dragostea lui Dumnezeu; dar niciodată Dumnezeu nu respinge pe nimeni. [/SIZE]
[SIZE=4]Canoanele nu trebuie privite rigid, ci faptul că prin ele lucrează dragostea lui Dumnezeu. [/SIZE]
[SIZE=4]Principiul iconomiei se fundamentează pe judecata lui Dumnezeu, care e plină de iubirea, iar nu pe judecata subiectivă şi egoistă a oamenilor. Întotdeauna, duhovnicul trebuie să judece cu judecata lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=4]Exemplu: (din Sfânta Scriptură): e vorba de vizita făcută de Mântuitorul în casa fariseului Simon, când vine o femeie desfrânată şi şterge cu părul capului ei picioarele Mântuitorului, după ce le-a spălat cu lacrimi. În faţa acestui fapt, Simon a judecat într-un fel, dar Mântuitorul în alt fel. Aici se arată diferenţa dinte judecata omului şi judecata lui Dumnezeu.[/SIZE]

[SIZE=4]Principiul iconomiei te învaţă să judeci duhovniceşte, nu numai corect, ci în baza Adevărului.[/SIZE]

[SIZE=4]În faţa luptei între exactitate şi adevăr, răspunsul îl oferă principiul iconomiei (în termen grecesc exactitate = acrivie, care poate fi dăunătoare).[/SIZE]