intrebare

În prealabil postat de Florin-Ionut

Vai de cel ce se sminteste, dar mai vai celui prin care vine sminteala! Sa nu care cumva sa-i marturisesti omului sentimentele tale. Gandeste-te ca monahul a facut juramant de castitate si s-a fagaduit numai Lui Dumnezeu! Sa nu fii tu cea pentru care se va pierde un suflet.

Nu este plata fara ispita si fara razboi. Dar, vorba cuiva care a postat, fugi de prilejul pacatului - si ma refer la pacatul scoaterii unui calugar din viata sa intru Hristos. Gandeste-te ca duhovnicul tau s-a luptat ani si ani de zile cu firea sa si a adunat multe cununi pana acum. Nu i le pierde tu.

Cauta o scuza si cere-i voie sa-ti schimbi duhovnicul. Ca n-o fi el ultimul preot la care te poti spovedi.

In sfarsit cineva care-mi spune sa nu cumva sa-i marturisesc ceea ce simt!!!
Numai ca motivul meu este altul:mi-e rusine!mi-e jena!In nici-un caz nu cred ca dansul isi va pierde sufletul,ca va iesi din viata sa intru Hristos,sau ca-si va pierde cununile pe care le-a adunat pana acum.

Poate ma lamuriti intr-o problema,dumneavoastra sau altcineva:de ce toata lumea imi spune ca sunt o ispita pentru el,ca-l indepartez de manastire daca ar stii,ca i-as face rau,ca l-as baga in pacat.....etc.....
De ce nu-mi spune nimeni:''mai fata,da' poate nu te-ar placea nici ca barbat normal!''poate nu sunt pe gustul lui,poate nu ma place ca femeie,poate nu sunt o ispita pentru el??!!
Lumea considera ca l-as tulbura......dar daca nu ma place?!