Smerenia poate fi usor incercata

[Mihnea Dragomir]

Eu cred că smerenia începe cu conştientizarea dependenţei noastre de Dumnezeu. Am văzut copii mici şi ştim cât de mult depind ei de părinţii lor. Nici cele mai simple lucruri nu le pot face fără ajutorul lor. Ei bine, încă şi mai mult depindem noi de Părintele nostru. El ne-a dat şi sufletul, şi trupul şi tot ceea ce avem nevoie ca să creştem şi să fim fericiţi timp de o veşnicie întreagă.

Pe urmă, smerenia continuă cu smerenia faţă de aproapele. Dacă aproapele nostru e destul de bun ca să fie iubit de Dumnezeu, înseamnă că trebuie să fie destul de bun ca să îl iubim şi noi. Şi, dacă în ochii Lui el este mare, mare trebuie să fie şi în ochii noştri. El îl iartă pe fratele nostru. Noi l-am iertat, sau suntem asemenea fratelui fiului risipitor, care îi reproşează Tatălui că e prea bun cu fiul cel uşuratec ?