Cum ne infranam ?

[Traditie1]

În prealabil postat de coralina

Cum sa-i etichetam pe toti cei optimisti, care isi traiesc cu pofta viata, drept fatarnici? Atunci cei care sunt tot timpul mohorati, pesimisti si introvertiti sunt ce, adevarati traitori ai ortodoxiei?
De ce exista tendinta asta de poleire in negru a tot ceea ce inseamna ortodoxie? De ce trebuie sa fie totul fad, neplacut (in sensul de "departe de placere") si sumbru caci altminteri cadem in "superficialitate" si fatarnicie asa cum scrie Traditie mai sus?

Întâi, tu ai prejudecata că toți introvertiții sunt pesimiști. De fapt mesajul tău anterior descria fobia ta față de oamenii introvertiți și față de asceză, faptul că nu sesizezi esența lucrurilor ci numai niște aparențe, niște imagini exagerate, neconforme cu realitatea.

Apoi, nu am zis că trebuie să etichetăm oamenii optimiști drept fățarnici ci că afișarea unei expresii care nu corespunde cu starea noastră lăuntrică e fățărnicie. Te rog să fii atentă la nuanțe fiindcă înțelegi greșit ce am spus.

Așa cum am zis în mesajul anterior, consider că asceza are un scop pozitiv, nu negativ. Mortificarea nu este un scop în sine ci doar o consecință a căutării lui Dumnezeu. Mortificarea de dragul mortificării este ceva rău, fiind îndreptată spre trup nu spre Dumnezeu.

Nu cred că trebuie să căutăm omorârea plăcerii, dar nici obținerea ei ci repet, trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu. El trebuie să se afle în prim-plan și toate celelalte pe plan secund.

Și ca să înlătur confuziile, cred că e bine să fim cât mai fericiți și ne putem bucura și de unele din lucrurile lumii, dacă ele nu devin un scop, o preocupare care ne sustrage de la lucrarea lăuntrică. Și de fapt eu însumi sunt o fire de un optimism și entuziasm debordant și cred că noi românii ar trebui să ne cultivăm optimismul, fiindcă în general suntem nemulțumiți, pesimiști, comparativ cu alte popoare. Optimismul atrage lucrurile bune iar pesimismul este un accident ce poate fi evitat, fiind exclusiv urmarea acceptării unor gânduri.