Psaltirea in versuri

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Din paraginile tale , / Scoala , suflete al meu , / Si ridica osanale / Pururea , lui Dumnezeu . . . / Doamne , ce nemarginita e puterea Ta ! . . Sub soare , / Cine poate s-o cuprinda ? Cine poate s-o masoare ? . . / Tu esti numai stralucire , Dumnezeul meu Preasfant : / Din lumina orbitoare , Tu ai pururea vesmant ; / Cerurile-Ti nesfarsite ca un cort le desfasori ; / Carul Tau cu roti de flacari l-ai intruchipat din nori ; / Vijelie Te poarta pe-a lor aripi zburatore ; / Sus , din aripile albastre , Ti-ai durat pe veci pridvoare ; / Toate vanturile firii , ca si flacarile toate / Tie , Doamne Preamarite , iti sunt pururi slugi plecate . . . / Tu ai asezat pamantul pe grozava temelie , - / Povarnis sa nu cunoasca niciodata-n vesnicie ; / Ca-ntr-un larg vesmant , pamantul ai facut sub cer sa-ncapa , / Iara culmile-i inalte le-ai acoperit cu apa ; / Cand a rasunat in slava tunetul poruncii Tale , / Apele-au purces sa fuga , au curs repede la vale ; / Muntii-au prins sa se ridice , vaile sa se pogoare , / Fiecare luand locul ce le-ai harazit sub soare ; / Apelor ai pus hotare peste care nu vor trece , / Nici intoarcere sa faca si pamantul sa-l inece ; / Vailor Tu le-ai dat ape , muntilor izvoare line , / Ca din ele sa s-adape ale codrilor jivine ; / Peste ele zburatoare intre cer si-ntre pamant , / Ai pus pasari minunate care numai tac din cant ; / Tu , din slava-Ti , adapi muntii si-ale sesurilor laturi , / Ca , din rodul lor , Stapane , tot pamantul sa ni-l saturi . . . / Vrerea Ta e : sa rasara pretutindeni firul ierbii / Ce-l pasc turmele pe sesuri si pe munte pascu-l cerbii ; / Pururea Marire Tie , Dumnezeul meu Preasfant , / Ca , prin mila Ta , ne vine toata cina , din pamant : / Painea , care ne-tareste inima , de toata viata , / A maslinului oloe ce ne lumineaza fata, / Vinul ce ne-nveseleste chiar cand suntem franti de jale , - / Doamne , slava Tie pururi , pentru darurile Tale ! . . . / Plini de seva-s Doamne , cedrii din Liban , saditi de Tine , / Si-n ei pasarile Tale , cuiburi au , de soare pline ; / Sus pe crestele inalte ale muntilor de piatra , / Sperioasei caprioare , Doamne , Tu facuta-i vatra ; / Iara stancile plesuve , care stau cu varfu-n nori , / Adapost ai zis sa fie pentru vulturi si dihori ; / Timpurile sa ne-arate , - Luna-n hauri tu ai pus / Si-ai pus soarele ce stie cand e ceasu-i de apus ! ( Va urma )

Cerni pe fire intuneric , vine noaptea si , - ca furii , - / Ies sa misune prin noapte toate fiarele padurii : / Leii cautandu-si prada , cu-a lor guri de racnet pline , / Prin pustiu , cu ochii-n stele , isi cer hrana de la Tine !. . . / Soarele insa , cu focu-i , umple firea de lumina / Si-atuncea fiarele , cu teama , se ascund in vizuina. . . / Omul iese-apoi la munca si , sub luminoasa para , / In ogorul sau trudeste , din zorit si pana- n seara. . . / Minunate-s Doamne Sfinte , toate lucrurile Tale , / De multimea caror plina este-a omenirii vale ! / Cate lucruri minunate ai zidit , cu-ntelepciune , / Nu pot ochii mei sa vada si nici graiul poate-spune. . . / Iata:marile albastre , - nesfarsit intins de ape , - / In adancurile caror atat larg de viata-ncape : / Mii corabii isi au cale pe-ale lor spumate valuri ; / Vietati fara de numar , in adancuri fara maluri. . . / Toate-aceste vieti , de care tot pamantul pururi geme , / De la Tine , Doamne Sfinte , isi cer hrana lor , la vreme !. . . / De le-o dai , ele mananca ; Mila Ta de le-o arati , / Ele satura-se toate de-ale Tale bunatai ; / Daca fata Ta se-ntoarce si se-nchide a Ta mana , / Ele toate se spaimanta , mor si se prefac tarana ; / Daca iarasi le dai duhul , - pulberea lor prinde viata / Si din nou se primeneste a pamantului Tau fata ! / De trei ori marire Tie , Dumnezeul meu Preasfant , / Pentru toate cele cate ai zidit pe-acest pamant !. . . / Slava Tie , Doamne , care muntii de-i atingi , - pe loc , / Muntii fumega din steiuri si in piatra lor iau foc ! / Slava Tie Doamne , care spre pamant privind prin vremuri , / Din adancurile sale tot pamantul il cutremuri ! / Preamari-Te-voi , o , Doamne si slavi-Te-voi mereu , / Cat mi-o sta pe gene zarea , cat va tine veacul meu ! / Doamne , fie mult placute Tie cantecele mele / Si pe veci a mea cantare , de pacate sa ma spele ! / Piara gloata pacatoasa de pe lume , pe vecie / Si toti cei fara de lege , pe pamant sa nu mai fie ! / Suflete al meu - ca Domnul , Dumnezeu mai mare nu-i : / Preamarit in veci sa fie ! Pe vecie slava Lui ! . * Sfarsit