Important: pocainta in ultimele ore dinaintea mortii
Toată viața trebuie să fie o pocăință continuă, o luptă neîntreruptă, un lung șir de ridicări din căderile zilnice. O căutare a mîntuirii de cel rău și viclean care ne vrea pe toți victimele gîndirii sale corupte. După care urmează faditica moarte, care pentru ortodocși se speră a fi un Paște, adică o trecere spre o mai bună existență.
Indiferent dacă am fost sau nu un trăitori ai credinței, niște creștini autentici, în imediata vecinătate a morții trebuie să știm ce să facem, cum să ne comportăm. Poate că nu vom muri singuri, poate că ni se va cere sfatul. Ce trebuie deci să facem în ceasul al unșpelea, cînd deja este spre seară și s-a plecat vremea? Teoretic trebuie să fie chemat un preot care să ne spovedească și să ne împărtășească, dar cum trebuie să procedăm în cazuri de urgență cînd nu mai e timp pentru preot să ajungă? Ce vor face frații care trăiesc pe pămînt străin, unde cea mai apropiată parohie ortodoxă e la sute de km depărtare? Sau cei de pe un vas care stă să se scufunde sau cei dintr-un avion în curs de prăbușire iminentă?
Cum să ne mîntuim deci [pe noi înșine, dar și pe ceilalți] atunci, dacă sîntem puși într-o astfel de situație-limită?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele;
Psalmul 140, 4
Ascultați Noul Testament ortodox online.
|