Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

Prin argumentele pe care le-am adus am vrut să arăt că nu tot ce vine din afara Ortodoxiei e de la draci; că sunt şi la alţii rămăşiţe ale Revelaţiei primordiale; că omul de pe tot pământul poartă chipul lui Dumnezeu şi se află el însuşi într-o neliniştită căutare a Protochipului; şi dacă această căutare e sinceră, Îl vor putea primi pe Hristos, care poate transfigura şi desăvârşi orice religie, nu doar iudaismul (asta chiar că-i părere personală).
Pe de altă parte, nu luăm seama la dracii care zburdă prin jurul nostru, la tot pasul şi în toată vremea, în spaţiul nostru pe care-l numim ortodox. Mă tem, de aceea, că nu identificăm răul acolo unde este el mai mare.

Revenind la subiect: Hipnoza, aşa cum ne-a prezentat-o Cezar, nu văd de ce ar mai fi suspectată ca demonică în sine. Nu ştiu cum o practică alţii - yoghini, şamani, vrăjitori sau adepţi ai new-age-ului; n-aş avea încredere în ei. Însă relaţia doctor-pacient se bazează pe încredere. Dacă n-aş avea încredere nu l-aş lăsa nici pe chirurg să mă opereze (nu cumva chirurigia a fost practicată tot de păgâni la început?).