Articolul de azi - Ce este prea mult strica

E adevarat ca e trist cand, la chemarea preotului "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati", nu se apropie nimeni, sau se apropie putini sau doar cativa copii.

Dar cine ne opreste sa fim curati, sa nu clevetim, sa nu judecam pe nimeni, sa nu avem patimi(lacomie, betie etc.)? Cine ne opreste sa traim respectand poruncile lui Dumnezeu? Cine ne opreste sa fim milostivi? Cine ne opreste sa participam la Sf. Liturghie in fiecare duminica? Cine ne opreste sa mergem in zi de duminica, dupa Sf. Liturghie, sa vizitam un om bolnav, sa ducem un cuvant bun, intelept si plin de duhovnicie si de dragoste crestina acolo unde e nevoie? Cine ne opreste sa respectam poruncile ca sa devenim vrednici sa ne Impartasim cu Sfintele Taine?


Avem un duhovnic? Ne sfatuim, pe cat posibil, in problemele mai grele pe care trebuie sa le rezolvam?

Cati dintre noi, avand un duhovnic au fost opriti de la Sfanta Impartasnie doar pe motivul, pana nu de mult perfect acceptat si valabil, ca n-au trecut minimum 40 de zile de la ultima impartasanie?

Sa-i lasam duhovnicului dreptul de a hotari in privinta apropierii de Sfintele Taine, de Sfantul Potir. Si sa uitam: la spovedanie, prin glasul preotului vorbeste Dumnezeu. Preotul este doar un martor.
Sa nu-i mai percepem pe duhovnici, asa cum rau suntem indemnati, ca „Cerberi ai Sfantului Potir”.


M-au impresionat vorbele Parintelui Ilarion Argatu (citându-l pe Parintele Paisie Olaru) : <<Cel mai greu este totusi sa apreciezi – asa cum spunea parintele Paisie Olaru: „De doua lucruri ma tem când mi-o ieși sufletul: că am legat pe cine nu trebuia să leg și am dezlegat pe cine trebuia să leg.” Eu m-am gandit, insa, de multe ori ca daca il sperii cu un canon mare, il pierzi, si apoi chiar e mai rau. Sau daca il vad ca se apropie si vine la biserica... Prima data aste e: sa iubeasca Biserica, sa nu se departeze; biserica este cea care ne salveaza>>
(Ghid practic al crestinului ortodox, Canon de pocainta catre Domnul Nostru Iisus Hristos pentru pruncii avortati, Insotit de cuvinte de folos ale unor cunoscuti duhovnici români de astazi, Editura Bizantina, pag.60).

Noi crestinii (fiii duhovnicesti)sa ne facem datoria noastra. Si sa-i lasam pe preoti sa-si faca datoria lor fara sa ne arogam dreptul de a-i invata sau de a-i ghida in misiunea grea si binecuvantata pe care o au de indeplinit, misiune data de Dumnezeu prin Harul Duhului Sfant primit la Hirotonie spre binele nostru duhovnicesc, pentru mantuirea noastra.

Din nefericire, pentru orice neimplinire cautam Răul sau vinovatul, in afara noastra. Poate ar trebui sa ne mai uitam si in sufletul nostru. Oare ce gasim acolo?


M-a surprins articolul „Ce este prea mult strica?” pentru ca vine la 7 zile dupa articolul: „De ce nu se modernizeaza Biserica Ortodoxa?” cand lucrurile pareau clare: Biserica Ortodoxa nu trebuie sa se modernizeze.
Pai, mai mare modernizare decat sa te impartasesti cu Sfintele Taine saptamanal sau poate si mai des???





{<<De aceea trebuie să fim totdeauna veghetori. Nu e mică pedeapsa pentru cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie. Adu-ţi aminte cît te-ai revoltat împotriva vânzătorului, împotriva răstignitorilor. Caută, dar, să nu te faci şi tu vinovat de Trupul şi Sîngele lui Hristos! Iudeii au junghiat Prea Sfîntul Trup, dar tu îl primeşti într-un suflet murdar, după ce ai primit atîtea binefaceri.>>

<<Aşadar să nu ne trîndăvim, de vreme ce sîntem învredniciţi de o atât de mare dragoste şi cinste. Nu vedeţi pe copii cu cîtă grabă se îndreaptă spre sînul mamei lor, cu cîtă rîvnă îşi înfig buzele în sîn? Tot cu atîta grabă să ne apropiem şi noi de masa aceasta, de sînul potirului cel duhovnicesc; dar, mai bine spus, să sugem harul Duhului cu mai multa rîvnă decît copiii de lapte. O singură durere să simţim, aceea de a nu ne împărtăşi cu această hrană. Tainele din faţa noastră nu sînt fapte ale puterii omeneşti. Domnul, Care le-a săvîrşit atunci la cina aceea, Acelaşi le săvârşeşte şi pe acestea acum. Noi preoţii nu sîntem decît slujitorii: El este Cel ce le sfinţeşte şi le preface. Nici un Iuda să nu fie aici! Nici un iubitor de argint! Dacă nu eşti ucenic, pleacă! Masa aceasta nu-i primeşte pe unii ca aceştia.>>

<<Cuvintele acestea vi le spun şi vouă care vă împărtăşiţi şi vouă celor ce împărtăşiţi. Este de neapărată trebuinţă să vi se spună şi vouă, ca să împărţiţi aceste daruri cu multă băgare de seamă. Nu mică vă va fi osînda dacă îngăduiţi să se împărtăşească de la această masă cineva pe care-l ştiţi cu vreun păcat. Sîngele lui Hristos din mîinile voastre se va cere.
De-ar fi general, de-ar fi mare dregător, de-ar fi chiar cel cu diadema pe cap, oprește-l dacă se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multă putere decât el.

Dacă ţi s-ar fi încredinţat să ai grijă de curăţenia apei unui izvor din care bea o turmă şi ai vedea că vine la apă o oaie plină toată de noroi la gură, n-ai lăsa-o să se aplece să bea, ca să nu tulbure izvorul; aici însă nu ţi s-a încredinţat izvorul unei ape, ci izvorul Sîngelui şi al Duhului. Şi cînd îi vezi pe unii că se apropie, deşi au păcate mai murdare decît pămîntul şi noroiul, nu te revolţi şi nu-i opreşti?
Ce iertare mai poţi avea? Pentru aceasta v-a cinstit Dumnezeu pe voi, preoţilor, cu această cinste, ca să-i deosebiţi pe unii de alţii. Aceasta e vrednicia voastră; aceasta-i trăinicia voastră, aceasta-i toată cununa voastră, nu ca să umblaţi într-o haină albă şi strălucitoare.>>}
(Sfantul Ioan Gura de Aur, Din Omilia LXXXII la Matei, partea morală)
http://www.razbointrucuvant.ro/2013/...gele-domnului/