Limbaj mai vechi (in cartile de cult) inseamna limbaj mai bogat in nuante?

Am tot intilnit, indeosebi pe internet, dar si in viata reala, pareri numeroase in se nsul ca vechiul limbaj (mai vechi de secolul XIX, sa zicem) al multor carti bisericesti, inclusiv al Sf. Scripturi, era mai bogat in nunate duhovnicesti, si deci usura drumul credinciosului spre interiorizarea invataturii ortodoxe, si chiar convertitilor/catehumenilor le era mai usor/de folos. Ce parere aveti?
Eu am citeva editii de Psaltire, unele tiparite, altele pdf/epub, si sincer, intr-adevar imi plac mai mult editiile mai vechi. Si cind spun asta, nu ma refer la vreun placut lumesc, gen "oau, e veche, e mai scumpa" sau ceva de genul.