Camine de batrani sau ce facem cu parintii de care nu ne putem ingriji

[Corinusha]

Eu sunt de acord cu maria in tot ce a zis;

Nu stiu altii cum sunt, dar mie personal nu mi-a placut nicioata sa ma simt un robot sau o sluga, sa ma controleze cineva, sa mi se interzica lucruri banale si altele asemenea; in consecinta eu voi incerca pe cat posibil sa nu-l pun si pe copilul meu in situatia asta; eu am fost controlata si mi s-au interzis lucruri; ei bne; le-am facut pe ascuns, iar de vorbit cu ai meu nu am facut-o niciodata pentru ca nu am avut incredere in ei; eram convina ca inainte sa ma ajute, ma vor critica, imi or tine morala si ma vor pedepsi. Asa ca am preferat a imi rezolv singura problemele, chiar si cand era vorba ca mi-a fost pusa viata in pericol. Nu am zis parintilor nimic; m-am descurcat singura. Insa regret ca nu au fost acolo sa ma sustin si sa ma ajute, ca nu am putut vorbi nimic cu ei, ca sareau imediat cu morala si judecata; ca "ce ti tu? sti o copila; noi am trecut prin viata si tim mai bine".
Nu, nu...n-o sa repet istoria; n-o sa risc sa ajunga copiii mei ca abia sa astepte sa plece de-acasa, numai a nu le mai controlez viata si actiunile. Si, cum zice si mria, cine sunt eu sa controlez pe cineva? Mi-a dat cineva dreptul asta?!
Una e sa ii explic copilului ceva si sa ii ofer exemple si sa ii arat una-alta si alta e sa imi oblig copilul sa faca voia mea (doarpentru ca ii sunt parinte nu am dreptul asta).

Daca e sa mai discutam de parenting & stuff, rog deschiderea unui topic; aici suntem total pe langa.