Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Daca nu poti asa cum se cere, cum ar trebui, cum e porunca, datoria, voia divina, asa cum e invatatura de Credinta si de Cuviinta atunci te incanta pacatul si te alinta trantorii bantuitori sa poti invers, te inalta in desert ca pilit sau ca sefutz de haita si impreuna vrei sa te bucuri si tu ca poti si gasesti solutia asta pripita, naiva, tradatoare, lashe, de a scapa de neputinta la ce aveai de facut prin a putea pe dos slavindu-te in desert intim ca poti. Deci iata cum esti bun de fraier si faci putinta pe care trebuia s-o poti, pe dos, adica faci ditamai neascultarea autoindreptatita si automotivata cu revolta si furie, cu intimitate de pui lingusitor pe placul sefilor, pe placului pacatului si pe placul tau ca din mic si neputincios sa devi brusc mai mare si mai tare, un trufas labegoliat, mandru si fudul ca poti de parca n-ai fi prost destul, dandu-te cu amenintare ca ai fi cel mai mare si mai tare din parcare. Stii ce putusi? Pai daca e invers de ce te incanti c-ai putut... c-ai scapat? Te-a fentat si ai preferat sa te consolezi pe nedrept auto-indreptatindu-te in desert dupa ce te-ai frustrat, suparat smintit, ca fraierul ce acuza. Nu te-ai salvat ci te-ai ratat. In imparatie n-ai intrat pentru ca esti bogat... in putinte de la pacat, poti din alea pe dos, pe sfinvers.

Trufia si pofta cu fetele e neputinta si inselare... si nu poti face fața prezentei informationale in apropierea involuntara inevitabila fara sa pacatuiesti, sa cazi, sa strici... pentru ca te-ai obijnut sa calci cu nepasare, sa trufesti la adresa fratelui mai mic, a sorei, a fetei... deci daca e femeie sau fata si intra in atentia ta, nu poti scapa de caderea cea rea, de batjocurire si pangarire potrivita pentru ca trufind si poftind te potrivesti cu pacatul si o batjocuresti ca din reflex si din instinct de pedo fantastic, pedo bombastic, de mister lova-lova, mister lier and mister wrong, jack si rack spintecatorul si atunci ti se pare ca esti mai mare, mai destept, ca ai bani, avere, tupeu, dai de mancare din cloaca pacatoasa platind masaja egal de la fetitele cu maini finutze... atunci esti lipit si te invarti in jurul organelor, te atingi... freci banii de organe si in dos, apoi de barba ca sa te lipeasca pacatul si mai mult de avere, de placere, de noroc de pariorâș asteptand sa-ti intre barbarbarjavar. Cine te va mai dezlipi? Cutitocul infipt in fata sau ciuruiala?.. crezand ca scapi de ispispita facand-o si razbunandu-te din pisma si greshura pripita, nepricepand ca facand asa ca nebunul descreierat nu scapi de ispita ci devi ispititor, vei purta ispita si o vei reface recidivand, sevrotic, caci ducand in ispita pe altii te duci si pe tine... si practic asa te autodistrugi ca un fraier ce se infurie ca sa-i faca pe plac, ispitei, scula pacatului.

Rezultatul mitomaniei ca adevarul si ca intelepciunea e ca pe pacat il primesti si-l cinstesti, il iubesti bucurandu-te iar pe Domnul Il respingi (vrand razbunare crunta fara motiv real) si-L alungi intru nepacatuirea Sa sustinand ca ipocritii ca faci invers. De frica te sperii si de disperare, de suparare, nu poti sa mai vrei sa mai fi cu El, nu mai poti sa crezi, nu mai vrei sa crezi si vrei foarte tare, vrei, vrei invers cu o putere mare auto-distrugatoare dand sa scapi de ceva cumplit si de nedorit, urland invocand suma mortii omoratoare dezbnatoaere cazatoare a neputintelor datornice si paguboase ce te invart ca-ntr-un vartej, ca-n vortex sa te ia sa dansezi in jurul sulimenelilor urland de neputinta si acuzare gresita criminala simtind ca te duci, cazi iar in iad, tarat, impins, imbrancit, imboldit, corupt, pus, ti s-a dat de facut, ai fost seterizat si ti s-a dat putere de motor cu reactie bine alimentata si motivata. N-ai alternativa, n-ai incotro si faci. De-acum esti un plagiator compromis proscris respingator suparat, furios foarte, de parca Dumnezeu te-a tradat si de parca El ar avea multe datorii la tine si promisiuni pe care nu le-a onoroat. Zici: ”Ti-am cantat, Ti-am slujit, Te-am promovat, Te-am propovaduit, Ti-am lucrat, Te-am iubit, Te-am crezut, Te-am ascultat, Te-am urmat si Tu Doamne m-ai alungat ca pe un pacat afirmand ca n-am Credinta in iubire, certandu-ma ca pe un rau viclean si desfranat... iata de aia m-am suparat si de aia m-am razbunat si te-am lepadat, am plecat, m-am departat, pentru ca mi-ai facut numai rau de cand ma stiu, m-ai jignit, m-ai rushinat, m-am simtit in plus si umilit.” Orbit si suparat smintit iata cum stii tu fix invers trecutul si viitorul crezand ca vezi bine facand ceea ce faci in prezent, minti crezand ca spui adevarul, defapt tu esti cel ce dormeai si chiuleai la pacat fugind de greu acuzand permitandu-ti luxul sa n-ai iubire, sa n-ai inima decat profituri usoare in timp ce Dumnezeu te-a iubit cu adevarat si a lucrat mult rabdand in locul tau, te-a crescut, te-a hranit, ti-a slujit, ti-a facut intotdeauna numai bine, te-a vindecat, te-a ajutat, te-a chemat, te-a intarit, te-a iertat, a luptat, te-a scapat, te-a mangaiat iar tu ai uitat tot amintindu-ti fix invers cu nepasare si ura, iar acum te-ai suparat ca pagubit, foarte furios sustinand ca Dumnezeu ti-e tie foarte dator si de aia iti permiti luxul sa ridici vocea, sa terorizezi, sa santajezi, sa reprosezi, sa insisti, sa hartuiesti, de aia iata esti foarte obraznic si amenintator, increzut, tradator, nedrept si necrutator, crud si rece, capabil sa te dezbini, sa poti sa faci raul desi tu esti cel ce n-ai ascultat si te-ai atins si te-ai lipit in tot acest timp risipit, de pacat, doar de pacat pentru care lupti acum nebuneste fara sa stii, ca un soldat fricos ce a turbat, inrolat in haita trantorilor care au plecat calatori sa bantuie. L-ati parasit pe Dumnezeu si v-ati lipit de averile pacatului. Sunteti bogati, sunteti tineri, aveti timp, saptamani, luni, ani, zeci de ani, mii de ani... e clar ca de aia nu-L puteti primi, crede si asculta. Aveti de facut ispitele ce vi se toarna. E vorba de pilda tanarului bogat nemilostiv... care n-a mai intrat in Imparatie... l-a inghitit eternitatea si a ramas pe afara mereu suparat... mereu distrat... pismas neputincios si ratat, un handicapat, amarat, blestemat, furios. Nu l-a blestemat nimeni ci el isi face pe plac, cand te vede te blesteama si te acuza in sufletul sau sucit si suparat mintind ca l-ai sabotat, furios te injura si te blastama. De aia v-ati si certat ramanand certati, dezbinati, pentru ca nu l-ai apreciat... pentru pacat, cand voia sa se dea barbat. Oricate ai avea acum, stranse sau mostenite, lucrate sau furate, oare poti trai ca un sarac de tot, fara viitor si fara timp de parca ai fi mort si ai fi murit ne mai avand nimic nimic?.. si asta doar pentru ca sa-L auzi?... pentru ca sa-L asculti crezand?.. ca un dezlipit de orice avere cu care-ti faci placere?

Nu porunci moartea sau chinurile, nu porunci duhurilor rele stand pe scaunul satanei blestemand caci s-ar putea sa te asculte slugile mai repede ca fulgerul si ca laserul si pana sa te razgandesti dandu-ti seama ca te-ai pripit treaba murdara e facuta si e ireversibila. Tu esti vinovatul suprem. Ce cosmar! Nici nu fa tu insuti inarmat treaba murdara ireversibila mai lent, lucru rau bine facut pana la capat, pentru ca dandu-ti seama ca ai gresit si te-ai pripit nu mai ai cum sa repari. Dupa ce ai lovit mortal sau distrugator, dupa ce ai ranit, nu mai poti reface la loc ce ai stricat ireversibil. Nu sparge si nu distruge nici ceea ce poti repara pentru ca n-are rost sa-ti faci singur de lucru. O sa te istovesti cu munca in zadar stricand si reparand, stricand si reparand perpetuu si incercand sa le refaci pe toate cele distruse si sparte de tine exact la fel cum au fost ai sa te frustrezi zadarnicind. Deci evita sa poruncesti, evita sa blestemi, evita sa pui mana pe orice arma ca sa nu lovesti, chiar de s-ar petrece in vis sau inchipuire, in apa sau in vazduh, pentru ca nu poti repara ce strici ireversibil. Fereste-te si opreste-te la timp. Nu mai continua... caci vei strica si nu vei mai putea repara... oricat ai incerca. Vegheaza sa nu te ia in noaptea asta. Sa nu te ia icebergul plin de trantori de ”bine” si sa se caste o prapastie de netrecut intre tine si Dumnezeu. Si ce ai putea tu da in schimb pentru sufletul tau lesinat, regretator, amart si singur in remuscari remuscat?.. dupa ce l-ai stricat?

Si totusi daca ai porunci duhurilor rele sau oamenilor neputinciosi, daca ar fi sa poruncesti, oare ce ai avea altceva de spus? Ai zice atat: Iubiti-L crezand!... crezand intr-Adevar, adevarul Duhului... Cale de rugaciune si mangaiere.

Nu in pacat ne-am impacat.. ci ne-am calmat si ne-am impacat.
Bine ca cosmarul, lung, adanc si lat s-a terminat... dupa ce ne-am iertat. Io am fost cel mai vinovat. ”Semnat” Samuelesculapocaliptic.