Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Te inchipui si te crezi acelasi, demonul-om-diavol-drac-fiara-balaur turbat viclean care e rau cu toti si mai rau cu Dumnezeu, de acolo satanismul si anticrismul, de acolo pofta de pacate si de cruzimi viclene si desfranate, neam pagan, neam lumesc necredincios si indaratnic, ambitios in necredinta si negare, in sateism, in eretisme erectice gresitor-impatimite, ultrase, incapatzanate, neputincioase, iesite din minti, turbate, jurand razbunare ca maxima amenintare, invartind pofta ochilor si trufia vietii, mancand femeile ca-s frumoase si tinere crude, luand prin ele si corupandu-se mituiti cu mailuarea, urland credinta smintita si declarandu-se turbati necrutatori, "caini roshii pana la moarte”, lupvulpi, serporci, barcolaci, vampirashi, tradatori-razbunatori fricosi si lasi, nerabdatori, suparati, incruntati, incordati, in tensiune si energie negativa, deznadajduiti, infuriati, nervosi, ambalati, autoambalati de parca-si toarna benzina si nitroglicerina-TNT pe gat, urla, zbiara, jmecherasi, circari, mascarici, joli-jokeri, fricosi ce parasc uneltind, acuza si se autoindreptatesc dandu-se victime vrednice, discriminate, nedreptatite, sabotate, haituite, nevinovate, competente, merituase, pagubite...

Iti iei model pe acest om rau, idol, zeu, inchipuindu-te tot mai mare si mai tare de parca toti ar fi identici, acelasi, de parca toti ar fi dumnezeul genom genetic identic in toti unitii necredinciosi si rai, de parca toti unitii ar fi acelasi om rau care devine mairau cu Dumnezeu, parand, mintind, lovind, distrugand, dezbinand, crescand serporci rai, demoni agresivi, violenti, insistenti, hartuitori strategici ca acelasi, ca dumnezeul lor, omul rau si mairau cu Dumnezeu pozand ca fatarnicii si ipocritii tradatori si lasi in oameni buni, drepti, cinstiti, eroici, jertfelnici, curajosi, responsabili.

"Pamant esti si in pamant te vei intoarce" iar Duhul se intoarce la Dumnezeu. Oare nu vrei sau nu poti sa-ti dai seama ca esti o combinatie, oare nu vrei sau nu poti sa ti seama de toate informatiile celelalte componente, complete??? Nu vrei sau nu poti sa ti seama de unicitatea fiecaruia si de imposibiltatea de a clona oamenii ca sa fie perfect uniti si aceiasi-acelasi ca acelasi..."dumnezeu"? Practic nu se poate implini niciodata aceasta ispita imposibila, acest tel ideal unitartarian al omului rau si fara Dumnezeul Cel adevarat, deci nu poti fi Dumnezeu sau mai dumnezeu ca Dumnezeu pentru ca ai in componenta ta pamantul din care ai fost luat si caracteristicile parintilor tai care te-au facut prin pacatuire si ai toate modificarile rau-duhovnicesti si trupesti de la consumul de pacate si de la faptele tale rele impatimite pe care le faci zilnic.

Asa ca nu exista unitate in nemultumirea si revolta omului rau plin de pretentii si reprosuri, a omului razvratit, ci acel model de om rau e rautatea si dezbinarea ca o satana-capcana cu care omul-capcaun sta in minciuniune ca-ntro placere egoista de sine, ca-ntro nemultumire si o falsa multumire satisfacuta de patima trufiei rautatii ce-ti genereaza un chip de ingerom, de fals dumnezeu, de faptura mare si tare ca un idol, ca un model, simtindu-se toti unitii satisfacuti la morgolii in acel personaj negativ suprem, "voinicul"-"frumos", puternic-dibaci-iscusit care-i bate si-i omoara pe toti, care face legea (impune si ameninta cu propria lege a pacatelor si faradelegilor sale) si se da cel mai mare si mai tare din parcare generand umbra mortii sub care toti stau in pace si liniste de iad care se intinde tot mai mare si mai mare rau de care nu le pasa deloc deloc... nu le pasa de parca ar da, ar vidanja cu nepasare ca sa nu rabde in Cuvant.

Unitate reala ca un Dumnezeu nu poate se existe decat in Hristos, in Taine, in Cuvant, in trupul si sangele Sau care poate schimba si indumnezei omul, in bine aducandu-l in unitate, restul sunt tzepe, inchipuiri, iluziile unitatii realizate prin pacat, prin genomul pacatos, puiul mic si pacatos din sine, care preia cu bucurie si slava desarta in om ca o persoana pui orice inchipuire de la altii devenind impostorul in care se travesteste si se uneste de parca ar fi aceiasi-acelasi, de parca ar fi idolul-model-erou de poveste... lucru imposibil de realizat chiar si daca ai clona prin operatiuni genetice sau prin turnare sau cioplire vrand sa te ia, sa dai sa te dai sa te ia ca o scursura, sa fi ceea ce te ia.

Iar omul rau cu oricine si mairau cu Dumnezeu, omul rau-rai toti aceiasi-acelasi, unitii in acelasi cel mai rau ca mailasii, e un om rau cu toti si mairau cu Dumnezeu pentru bani, pentru mai-ia prin pacat ca o satanatate-scap-pare si pentru mamona care le devine mai mare dumnezeu ca adevaratul Dumnezeu, petrecand el ca nebunul sclav luacios pentru faronii stapaniti de duhuri rele, in pofta ochilor si in trufia vietii dobandind fire de sclav-drac pismash, fire lacoma ce mai-ia, judecatoare desfranata si razbunatoare pripita cu o iresponsabilitate si nepasare totala iesita din lenea-putoarea duhovniceasca a adancului intunecat atzipit-motzaitor al lucrarilor rele ajungand pana acolo din lene minteresata sa mai-ia ca sa-l vada cauza a raului la toate relele pe Dumnezeu, devenind foarte darnic cu barfele si acuzarile, cu minciunile, inselaciunile, amagirile de om rau care-ti da, iti da in loc sa rabde ca-i iei, iti da sa vada ca-i iei si sa-ti dea bataie si cearta, sclavii, munci si chinuri vesnice, pe cand omul bun, crestinul devine mai-crestin in unitate si apropiere lasandu-se facut si inoit de Dumnezeu, devenind prin ascultare de Credinta mai bun in iubire, in credinta si nadejde prin lepadare de sinele egoist morgolios pentru saracia vrednica de Dumnezeu in Hristos, pentru nepacatuire si sfintenie, pentru ascultare de pastorul cu Crucea, Domnul Dumnezeu Iisus Hristos Cuvantul si vietuire cuvioasa cu familia Lui divina (Tatal, Maica, Duhul Sfant, dumnezeirea, parintii, sfintii, credinciosii din Credinta, urmatorii, ascultatorii, fratii, copiii, ingerashii, mai micii, blanzii si smeritii, harnicii in credinta, toate fapturile bunei Sale voiri.)

Pentru ca iei si vrei sa mai iei, pentru pacat, bani, mamona, umbra mortii pentru interesul asta te lasi corupt, mituit si doresti, vrei, poftesti, ceri, nu sti ce ceri, nu sti ce vrei, nu sti ce faci fiind capabil sa minti si sa marturisesti pe dos in ciuda evidentei, a istoriei, a faptelor, a realitatii, a tuturor celor care vad cinstit, negi, nu ti seama, nu-ti pasa, nu conteaza pentru tine, iti permiti, gresesti flagrant, fatal, faci ispita voind cu incapatanare, ajungi in ispapacea de balta spurcata plina de patimi grele si stand acolo ca un sherporc gonflabil de incanti cu mailuarea nepasandu-ti de viitor, de ceasul urmator, de ziua de maine, de sufletul tau in vesnicie... doar pentru iluzia pilei, privilegiului, de a mai lua fara sa ti se dea... ca o bucurie-trufie-placere, ca o solutie a ”scaparii” si ”fericirii”... defapt te dezbini, te rupi, te lepezi tot mai mult de Dumnezeu si nu-ti pasa, nu simti nimic, te arunci de pe aripa Templului in nepasare totala ispitind pe Domnul si calcand invatatura Lui... buna, cinstita, inteleapta si mantuitoare.

E simplu, esti rau si mai rau cu Dumnezeu uniti ca acelashi pentru bani murdari, mai-ia prin pacat si sa stai sclav slujind ”benevol” la mamona rautatii si
esti bun si mai bun cu Dumnezeu pentru saracie-feciorie, ascultare de Credinta si pentru Domnul Dumnezeul bunatatii netrecatoare si adevarate.

Da-da, pe interior de la dorinta de a mai lua fara sa ti se dea, pana si cenzura constiintei ti se perverteste, toata furia, voirea dreapta se sminteste din lene duhovniceasca si vezi gresit si marturisesti invers, ca victimele sunt vinovatii, ca din cauza Lui Dumnezeu sunt toate relele, pentru orice El e vinovatul cel mai rau... atata poti sa crezi de frica si de lene, asta ti se pare ca e adevarul. Vrand sa mai iei, ca o pila familiara, ca un privilegiu, ca un drept castigat, ca un vis de fericire al ”pacii” si ”odihnei”, al comoditatii, pentru acest scop ipocrit, al scaparii prin talharie, vrand sa stai si sa profiti, sa mai iei pe mai departe tot mai mult, esti in stare sa contrazici, sa negi evidenta, adevarul Adevarat, Credinta, stiinta realitatii, faptele care se desfasoara sub nasul tau, sub ochii tai, marturisind pe dos, pe sfinvers, cu suparare gresita, cu incruntare si incordare gresita, cu aprindere, furie si dorinta de dreptate razbunatoare gresita, cu lucrare de curatenie si indreptare gresita... si ajungi pana acolo, sub influenta duhurilor rele, de te ameninti singur, te haitui si te silnicesti ca fraierul tzepuit insistand sa te lepezi de Dumnezeu, sa nu-L mai asculti, sa te dezbini si sa te rupi de El, facand ca prostul lucrarea diabolica, te auto-ispitesti si faci ispita, cazi, risipesti, te pierzi, te autodistrugi, te chinui, te sinucizi si te hartuiesti singur intzepandu-te ca baalamuciiferii Izabelzebutei, ca fachirii pentru ca sa te obligi, sa te fortezi cu silnicie, dand sa te scapi de ”raul” Care vine, vazandu-L pe Dumnezeu ca fiind raul care vine si dand orice sa scapi ca sa mai iei cu nepasare si indolenta totala vidanjandu-te singur de tot binele Lui lepadandu-te, evitand si fugind ca de un rau. Te indoiesti mereu si nu mai poti sa stii si sa vezi ce faci, mintind canzurandu-te, ca sa faci ceea ce mintzi ca faci, sa satisfaci ispita cenzurandu-ti cu auto-viclenie prosteasca defapt ascultarea si lucrarile cele bune, grozavindu-te in greseli tulburat, suparat, furios in desert.

De aia te ia ca sa-ti ia tot si sa te faca sclav sa iei pentru ei...
Dumnezeu nu te ia ci doar te cheama.
Daca ai credinta o sa poti sa mergi.
Din doi unul va fi luat si unul va fi lasat pentru ca asta e dezbinarea maxima, lucrarea celui rau. Asa vine lepadarea de Credinta.

Deci cat de prost si de tampit, de auto-tzepuit si naiv-amagit poti sa fii sa te ”bucuri” ca te ia?.. sa vrei sa mai iei... pentru ei... ca sclav ce se crede liber?