poezii crestine

[sofiaiuga]

Noi în seara de Craciun,
Colindam pe cel mai bun.
Colindam colind duios
Domnului Isus Hristos.

Care bine a voit
Si pe noi ne-a mântuit.
El de-al nostru mare drag
A pasit cerescul prag.

A lasat frumosul rai
Si-a venit pe-al nostru plai.
Si-a luat asupra lui
Tot pacatul omului.

De aceea când soseste
Nimeni în lume nu-l primeste
Iata acum din poarta în poarta
Maica Sfânta în sân îl poarta.

Tot cauta un locusor
Pentru scumpul puisor.
Un locusor si-un leganas
Pentru scumpul îngeras.
Vrea sa-l nasca-n loc curat
Ca-i cerescul împorat.
Si-n caldura vrea sa-l culce
Ca-i fiutul ei prea dulce.

Însa nimeni nu se-ndura
Sa-i primeasca la caldura.
Vine noaptea de acum
Si maicuta-i tot pe drum.

Vântul bate si-o patrunde,
Ar poposi si n-are unde.
Vântul tot mai rece bate
Sufletelul îi strabate.

Vântul bate fata-i blânda,
Plânge maiculita sfânta.
Sfântul Iosif si el plânge,
Sufletul lui bun se frânge.

Îngerii de mila ei,
Se topesc în plâns si ei.
Si cer de la tatal sfânt,
Un locusor pe acest pamânt.

Tatal sfânt s-a îndurat,
Si o pestere le-a aflat.
Si acolo s-a nascut,
Cel ce n-are început.

Si când naste Maica Sfânta,
Îngerii frumos colinda.
Maica varsa lacrimi calde,
N-are apa-n ce sa-l scalde.

Si-l înfasa în fase ude
Ca uscate nu-s de unde.
Si de atunci în asta seara
Când vedem maicuta iara.

Îi cântam si ei duios,
Ca si Domnului Hristos.
Ca si ea de-aceea data,
A rabdat nevinovata.

Si-i iubim pe amândoi,
Ca ne-au scos din mari nevoi.
Si speram si mult dorim,
În cer, sus, sa ne întâlnim.

Si cu dânsii ca sa fim,
Totdeauna în veci, amin.