Atotstiinta Lui Dumnezeu vs. Crearea si caderea omului

[Florin-Ionut]

[COLOR=DarkRed]Am transcris mai jos, cat am putut de corect, un fragment audio interesant dintr-o conferinta a Parintelui Galeriu care poarta titlul de Creatia in viziunea pascala. Eu am fisierul audio, dar probabil o puteti asculta aici: [COLOR=Red]http://www.crestinortodox.ro/Asculta__Parintele_Galeriu___Creatia_in_viziunea_p ascala-2421.html[/COLOR] sau o gasiti usor pe Internet.[/COLOR]


[COLOR=DarkRed]Subiectul preocupa pe toata lumea, fara exceptie. Au fost in mod sigur si alte topicuri care l-au atins, dar cine este curios va citi raspunsul unui teolog de o vasta cultura la acest subiect: [/COLOR]


Intrebare: Daca Dumnezeu stie toate, deci a stiut ca Adam va alege pacatul si va sfarsi prin moarte, atunci de ce a mai fost creat?

Constantin Galeriu :

Un mare filosof din vremea noastra, Martin Heidegger, zice : de ce exista ceva in loc sa nu existe ? Ei, exista aceasta realitate, exista… Parca nici sa nu te mai intrebi de ce exista, ca ea exista ! Pai ce sa-i faci ?!... Mai mult, zice Heidegger : Dumnezeu ne-a aruncat in lume fara sa ne intrebe. Pai el merge pe linia lui Platon ; ca Platon socotea, ca si Origen, ca sufletele coboara in trupuri, ca un fel de revolta, din Dumnezeu, si apoi se intorc inapoi.

Acum, dupa excursul acesta, sa raspund la intrebare : dragii mei, ati pus o intrebare de fond, pe care si eu mi-am pus-o. Dumnezeu stie toate. Stia ca Adam va culege sau va alege pacatul si va sfarsi prin moarte ; de ce a mai fost creat ?... E insasi pusa aici taina creatiei, nu numai a lui Adam, ci a lumii intregi ; dar lume, dupa cum spune Sfantul Grigorie de Nyssa, lumea sensibila suie catre om ca la un scop al ei, omul fiind ca o coroana a creatiei. De ce a creat Dumnezeu lumea ? Dionisie Areopagitul spune : Plinatatea se revarsa. Plinul divin se revarsa, iubitilor. Din plinatatea lui, auzim Evanghelia din ziua Invierii : Din plinatatea Lui noi am luat si har peste har. Din plinatatea Lui a creat Dumnezeu lumea. Asa cum noi, din plinatatea noastra, simtim nevoia sa creem. Simtiti nevoia, nu ? Din plinul tau, in fiul tau, sa faci, sa te realizezi, sa te implinesti, nu ? Pai simtim aceasta implinire in noi : prin actul creator - un artist, un ganditor, un savant, un filosof, un preot, un om al binelui… Dar dumneavoastra, de ce mergeti la caminul de batrani sau la orfelinat si simtiti ca deveniti mai tineri, ca intineriti cu 10 ani, de ce ?! Nu este un impuls launtric al luminii si al iubirii ?... Caci Dumnezeu este Lumina si este Iubire.

Din plinul lui se revarsa Dumnezeu in actul creator. Aceasta taina este nu a golului, ci a plinului. De aceea cel mai mare pacat este tocmai a refuza viata. Aici este misterul : Dumnezeu a stiut ca omul va gresi. Dar, a stiut ca raul poate fi vindecat, ca Dumnezeu poate scoate binele si din rau, precum a scos din moarte Invierea. Cum in cazul dreptului Iosif, a intors raul pe care fratii lui voiau sa-l faca, vrand sa-l ucida, in bine, caci Iosif i-a salvat de la foamete. Iar cand fratii lui au venit sa-si ceara iertare dupa moartea lui Iacob, i-au spus ca tatal a lasat cu limba de moarte sa nu te razbuni pentru noi. Iar dreptul Iosif (cititi in cartea Facerii la capitolul 50) le-a raspuns : oare sunt eu in locul lui Dumnezeu sa ma razbun ?... A plans Iosif.
Intr-adevar, auziti ce cuvant adanc : Dumnezeu mi-a vrut mie raul, rele… Dar Dumnezeu mi-a vrut binele, a schimbat raul vostru in bine. Mare taina-i aici ! Inseamna ca Dumnezeu nu lasa raul sa culeaga ultimul rod ! Dumnezeu si raul il poate intoarce in bine.

Deci : creand Dumnezeu pe om, a prestiut sa omul va cadea, dar nu S-a temut ! Fiind Atotputernic, nu Se teme de nimic. El este vesnic si rabda la infinit. Si atunci, se dezleaga toate. Iata creatia, insusi faptul ca exista ceva, e o minune ! Si cum sa nu te uimesti in fata acestei minuni, ci dimpotriva, sa te scarbesti ?! Pacatul – noi il intelegem (si raul). Vedeti, Dumnezeu e vesnic, iubitilor. Fara inainte, fara dupa. Fara inceput al zilelor, fara sfarsit al vietii. E numai DA ! Zice Scriptura la 2 Corinteni 1,14 : Toate fagaduintele in Dumnezeu sunt Da. Acesta este si Amin al nostru. Iar Apocalips 3,20 Il numeste pe Mantuitorul : Cel ce este Amin, adica Asa sa fie. Deci Dumnezeu este Amin, Asa sa fie… Parca intelegi deodata cuvantul insusi din cartea Facerii : Sa fie ! (Amin) Observati fratilor un fapt foarte adanc : predica Mantuitorului asa incepe, cu Amin. Noi am tradus Adevarat, adevarat va spun voua, insa corect este Amin, amin spun voua. Zice Mantuitorul : Amin, zicem si noi in rugaciunile nostre : Amin. Insa unde e locul lui Amin al Mantuitorului ? La inceput. Amin, amin zic voua, cel ce asculta cuvintele mele… De ce Amin al Mantuitorului este la inceput ? Pentru ca El este Amin, El este inceputul, iubitilor. Si Amin-ul nostru e la sfarsit, adica Asa sa fie ; ce-ai zis Tu, Doamne, eu zic amin. Vedeti ce grea raspundere e in acest cuvant, iubitilor ? Extraordinara ! Adica tot ce a spus Mantuitorul in Evanghelie, la orice rugaciune eu inchei cu Amin, adica asa sa implinesc, asa sa fac. E teribil de greu cuvantul Amin, cand il intelegem, observati…

Acum, daca la Dumnezeu este numai Amin, este numai DA, la om este si da, si nu. Pai chiar Mantuitorul ne-a zis : iar cuvantul vostru sa fie asa : ce este da, da si ce este nu, nu. Ei, daca la om este si nu, atunci intelegem noi ceva din taina fapturii : Dumnezeu a prevazut ca omul va spune si nu, va face si pacat (pacatul tine de nu). Raul e definit de Parinti ca negarea binelui. Dar in insasi aducerea omului de la nefiinta la fiinta, de la nu la da, era posibilitatea ca diavolul sa-l indemne pe om sa zica nu. Intelegeti ca originea omului este in da, sa fie, sa facem. Dar demonul, raul, e din neant. Dumnezeu exista ca exista. Si neantul inseamna neant. Eu nu spun neantul este neant, ca el nu este! Neantul inseamna neant ! E altceva… Iar daca neantul inseamna neant iar eu constat existenta, atunci, sarmane ateu, existenta vesnica exista. Pentru ca neantul nu produce. Si aceasta existenta vesnica e insusi Dumnezeu, nu sunt eu. Eu am inceput ; eu vin prin acest Sa fie! al Lui Dumnezeu. Eu nu pot iesi din logica aceasta. Cine vrea sa gandeasca normal, sanatos : existenta eterna exista, ca neantul nu produce, iar existenta eterna este Dumnezeu. Iar eu precis sunt creatura, ca eu vin in timp. Ci eu fac pacat ; insusi nu al meu, cand eu zic nu, inseamna ca acest nu imi spune ca eu am venit de la nu la da, de la nefiinta la fiinta. In Dumnezeu este numai Da, pentru ca in El nu este nu; nu este inceput si sfarsit. E o logica metafizica aici, de neclintit. Primiti-o, gustati-o, traiti-o si traiti eternitatea atunci.