Pedeapsa pentru pacate

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de mirelat

cred ca ai vrut sa zici "nu lasa nepedepsite pacatele nespovedite", nu pacatele iertate.

totusi, recitind povestioara ta, parca nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu te da in gura leului ca sa te pedepseasca pentru pacate mici... apoi, noi cand ne spovedim, cu siguranta nu apucam sa spunem chiar totul, de aceea stiu ca preotul la sfarsit rosteste anumite cuvinte, cum ca te iarta Dumnezeu si pentru ce n-ai apucat sa spovedesti, fara voie...

Confirm ceea ce am afirmat mai sus, caci asta e morala: Dumnezeu iti iarta pacatul, insa urmarea pacatului deja iertat va ramane si vei suferi din cauza calcarii voii divine.

Eu inca mai caut sa ma documentez la capitolul suferinta. Din cate am inteles, suferinta este consecinta implacabila a pacatului:

1. Adam a fost nevoit sa munceasca dupa ce a pacatuit si sa-si castige painea cu sudoarea fruntii. El si noi toti muncim din greu pentru a ne castiga existenta.

2. Vedem pe propria piele ca pacatele pe care le facem au consecinte negative directe sau indirecte. Orice cale am alege (cu Dumnezeu sau impotriva Lui), de suferinta nu scapam.

3. Hristos a acceptat sa ne ia pacatele asupra Sa. Insa asta a presupus si asumarea suferintei pe care intreaga omenire ar fi trebuit s-o patimeasca din cauza incalcarii voii divine. Aici se vede sensul Crucii, al spinilor, al calvarului Lui dus pana la extrem, care culmineaza cu moartea pentru pacatele noastre, din cauza efectului lor cumulat... Jertfa din iubire coincide cu omorarea mortii, cu invierea, dar prin suferinta...

Asa si noi trebuie sa ne asumam crucea in fiecare zi si sa traim intr-o stare continua de jertfa pentru celalalt, dupa modelul suprem care ne-a fost dat de Insusi Mantuitorul.

De acord?