Despre PARINTI

[MarinaAlca]

Adio TATA

"Mi-e sufletul trist si amortit
E februar si tata nu mai este
Decat in dorul meu netarmurit
Si visul ce patrunde prin ferestre.

Destinul ne cam bate pe la poarta
Si gandul ne ajunge in privire
Coliva vremii se ascunde-n soarta
Si ne aprinde chipul de uimire.

Pamant de vrei pamant ca vei ajunge
Tarana se strecoara printre patimi
Miros de smirna care te impunge
Si te arunca in stravechi si-n datini.

E februar, cu frig si ceata,
Si lumea noastra pierde iar un om
Pluteste-n aer ultim fir de ata
Un abur rece lin si monoton.

Adio tata! te pastrez in mine
Cu sufletul, el doar, conteaza,
Si niciodata n-am sa stiu ce-i bine
Sau ce e rau; durerea este treaza"