Despre PARINTI

[EugeniaG]

uff, si eu trebuie sa-mi spun rugaciunea si sa merg la nani , prea frumos , prea frumos sa nu exclam simplu: sunteti minunate, minunat topic, asa as vrea si eu sa-mi aud parintii vorbind asa intr-o zi...sunteti minunate , Domnul sa va pomeneasca intr-u imparatia sa, dragostea de parinti este absolut cea mai dureroasa din cate am cunoscut eu, doare si cand sunt cu ei , pentru ca ii iubesc.

Rugă pentru părinti
de Adrian Paunescu
Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lângă noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi părinti.
Cheamă-i Doamne înapoi
Că si-asa au dus-o prost,
Si fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poti întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viata lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părintii care mor.
Ia priviti-i cum se duc,
Ia priviti-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, si parcă ning.
Plini de boli si suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiati-i pe părinti.
E pământul tot mai greu,
Despărtirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc si eu.
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetita mea,
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetita mea.

[MarinaAlca]

Adio TATA

"Mi-e sufletul trist si amortit
E februar si tata nu mai este
Decat in dorul meu netarmurit
Si visul ce patrunde prin ferestre.

Destinul ne cam bate pe la poarta
Si gandul ne ajunge in privire
Coliva vremii se ascunde-n soarta
Si ne aprinde chipul de uimire.

Pamant de vrei pamant ca vei ajunge
Tarana se strecoara printre patimi
Miros de smirna care te impunge
Si te arunca in stravechi si-n datini.

E februar, cu frig si ceata,
Si lumea noastra pierde iar un om
Pluteste-n aer ultim fir de ata
Un abur rece lin si monoton.

Adio tata! te pastrez in mine
Cu sufletul, el doar, conteaza,
Si niciodata n-am sa stiu ce-i bine
Sau ce e rau; durerea este treaza"

[MarinaAlca]

[SIZE=2][SIZE=3]PARINTII
de Lucian Blaga

Coboara-n lut parintii, rand pe rand,
in timp ce-n noi mai cresc gradinile.
Ei vor sa fie radacinile,
prin cari ne prelungim pe sub pamant.

Se-ntind domol parintii pe sub pietre,
in timp ce in lumini mai adastam,
in timp ce fericiri ne-mprumutam
si suferinti si apa vie pe la vetre.
[/SIZE]
[/SIZE]

[nadia.r]

În prealabil postat de MarinaAlca

Adio TATA

"Mi-e sufletul trist si amortit
E februar si tata nu mai este
Decat in dorul meu netarmurit
Si visul ce patrunde prin ferestre.

Destinul ne cam bate pe la poarta
Si gandul ne ajunge in privire
Coliva vremii se ascunde-n soarta
Si ne aprinde chipul de uimire.

Pamant de vrei pamant ca vei ajunge
Tarana se strecoara printre patimi
Miros de smirna care te impunge
Si te arunca in stravechi si-n datini.

E februar, cu frig si ceata,
Si lumea noastra pierde iar un om
Pluteste-n aer ultim fir de ata
Un abur rece lin si monoton.

Adio tata! te pastrez in mine
Cu sufletul, el doar, conteaza,
Si niciodata n-am sa stiu ce-i bine
Sau ce e rau; durerea este treaza"

mi-au dat lacrimile,eu ma bucur de ambii parinti si de dragostea lor,multumesc Lui Dumnezeu pt acest dar minunat,familia mea

[MarinaAlca]

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=5][COLOR=#003366]Telefon peste moarte[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3]de Adrian Paunescu[/SIZE]
[/COLOR][/SIZE] [SIZE=1][COLOR=navy] [/COLOR][/SIZE][SIZE=1][COLOR=navy]
[SIZE=2][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

În lumea numelor străine,[COLOR=black][SIZE=3]
[/SIZE][/COLOR]Mă simt, şi eu, un străinez,[COLOR=black][SIZE=3]
[/SIZE][/COLOR]Iau telefonul lângă mine
[SIZE=1][COLOR=navy]

[SIZE=3][COLOR=black] şi n-am ce număr să formez.

Trăiesc, fără speranţă, drama
Că neamul meu, acum, e frânt,
Mi-e dor de tata şi de mama,
Dar nu au număr, la mormânt.

De convorbiri cu ei sunt gata
şi în necunoscut mă zbat,
îi sun pe mama şi pe tata,
Dar crucea sună ocupat.

Au numere secrete parcă
şi aparatul n-are ton,
Deodată aflu şi tresar că
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, părinţi din moarte,
Cu lacrimi bine vă cuvânt,
Şi uit că aţi plecat departe
Şi n-aveţi roaming, sub pământ.

Formez un număr, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar ştiu că mort e cel ce moare
şi nu mai vine înapoi.

Şi, vai, de-atâta timp încoace,
Vă chem şi-n visuri, să v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu număr desfiinţat demult.

Şi, dacă o să ţinem minte,
Probabil, când o fi să mor,
Am să vă caut în morminte,
Pe-un număr de interior.
[/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[MarinaAlca]

Leagan pentru toata copilaria_Adrian Paunescu



Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Te-asteaptă vise, prunc adormit,
În vise viaţa este eternă,
Cu ceruri blânde şi fără sfârşit.


Ce ştii tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le şti,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Şi, lângă tine suflet, cor de copii.


Astăzi, copile, eu îţi dau pâine,
Tu pâinea asta o muşti firesc,
Ce-ţi dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.


Trupul tau fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeş în somn,
Ca să creşti mare, plâng şi te leagan,
Copile dulce, prea tinere domn.


La geam lumina lunii ţi-o scapăr
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.


Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tai sunt vii
Şi mai au viaţă şi mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.


Mama şi tata ţie-ţi vor face
Leagăn de stele şi de ninsori,
Să-ţi fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.


Pune-ţi, copile, capul pe pernă,
Dormi şi viseaza bunul tău vis,
Că-n vise viaţa este eternă,
Visul e lumea ce eu ţi-am promis.


Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru şi-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Şi-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.


Mama te leagană, veghează tata,
Somnul ţi-l apară ochi părinteşti,
Dormi şi visează că lumea-i gata
Şi te asteaptă numai să creşti.


Mie-mi trec anii, ţie-ţi vin anii,
Poate că mâine îţi va fi greu,
S-accepti ca astăzi eu ţi-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

[MarinaAlca]

[SIZE=4][COLOR=#003366]Sarut mana tata![/COLOR][/SIZE][SIZE=4]

[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=Black]de M.M. Pop[/COLOR][/SIZE][SIZE=4]

[/SIZE]
[SIZE=4] Sarut mana tata! Te-am pierdut.
N-am stiut la vreme cat de mult
Poate sa ma doara lipsa ta,
N-am stiut. Ma iarta, dumneata!

Sarut mana tata! De ce noi
N-am putut sa stingem, amandoi,
Focul rau care-ti ardea in piept
Si te intristase pe nedrept?

Sarut mana tata! Cand mi-ai spus:
- "Fata mea, in viata multe nu-s
Prea usoare griji." - nu te-am crezut,
N-am stiut atunci sa te ascult.

Sarut mana tata! Ti-amintesti
Cand stateai cu mine la povesti?
Despre cate-n stele imi vorbeai,
Eu taceam. Dar nu te suparai.

Sarut mana tata! Prea devreme
A-ndraznit la Dansul sa te cheme
Cel care de toate-i mai presus,
Prea devreme viata ti-a apus.

Sarut mana tata! A ramas
Mama singura acasa. Fara glas,
Umbra ta mai trece prin odai
Amintindu-i, greu, de pasii tai.

Sarut mana tata! Te-asteptam
De Craciun acasa, sa-nchinam
Un pahar cu vin, si pana-n zori
Domnului sa-i fim colindatori.[/SIZE]

[MarinaAlca]

În pâlpâiala lumânării
Aprinsă în răceala serii,
Zăresc un chip ce îmi apare
Din negura vremii uitare.

E tatăl meu ce mi se-arată
Aşa cum îl ştiam odată.
Zâmbind, cu faţa de chefliu,
Mândru eram că-i eram fiu.

Spre el privirea îmi îndrept,
Durerea-mi zbuciumă în piept.
I-aş spune vorbe alintate
Dar vorbele-mi sunt îngheţate.

- Aş vrea o cupă să-ţi închin
Din roşul şi dulceagul vin,
Ce-ntotdeauna ţi-a plăcut
Şi l-ai băut ca-ntr-un sărut.

La locul tatălui de veci
Cu vinu-n cupe patruzeci,
Mormântul negru îl stropesc
Când mucenicii se sfinţesc.

[MarinaAlca]

Tudor Arghezi -


De-a V-ati Ascuns

[COLOR=#422817]Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea cealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.[/COLOR]