Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile?

[zoridezi]

În prealabil postat de anna21

Zori de zi, banuiesc ca te referi la faptul ca cei care indragesc meditatia orientala spun ca isihasmul este tot meditatie.
Situl Crestin Ortodox are (cel putin) un raspuns:
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...a-si-isihasmul

Nu ma refeream la asta... daca nu ma insel am citit pe la inceputul cartii "Vedere duhovniceasca" pe care n-am reusit sa o termin.
Si iar mi-a starnit curiozitatea un fragment din articolul dat de tine, care ma cam pune pe ganduri:

[SIZE=2]Daca pozitia corpului joaca un rol la fel de insemnat si in rugaciunea lui Iisus, asa dupa cum ne confirma "maestrii" spirituali rasariteni: "Aseaza-te pe un scaun mic, intr-un loc linistit, retras, pe jumatate intuneric; aduna-ti mintea, coboar-o din cap in inima si tine-o acolo apoi, apleaca-ti capul putin spre piept, incordeaza putin muschii pieptului, gatului si umerilor, si spune frecvent, cu rabdare, cu atentie si c traire din inima: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !", finalitatea este cu totul alta.

[/SIZE][SIZE=2]Pai stai domne, ce-i asa de importanta pozitia??? Iertati-mi indignarea dar nu ma puteam abtine... pana la urma daca zici din tot sufletul tau si cu lacrimi de cainta, ce mai conteaza pozitia?[/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]
Si acum mi-am amintit de o pilda [/SIZE][SIZE=2]:[/SIZE] "Se spune ca un misionar (preot, episcop) a ajuns cu o corabie pe o insula unde traiau trei naufragiati, ce-mbatranisera, uitati de lume, acolo.

Misionarul a vrut sa-i invete “Tatal Nostru”, dar ei i-au raspuns ca rugaciunea, pe care o spun impreuna de ani de zile, e mult mai simpla: “Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”.

Seara, misionarul s-a retras pe corabia lui sa-nnopteze, cand vede dintr-o data intr-o lumina alburie cum cei trei naufragiati veneau spre el, calcand pe ape.

I-au spus: “Parinte, invata-ne si pe noi “. Iar el le-a raspuns: “Rugati-va la fel cum ati facut-o pana acum, e de ajuns”, caci asa de mult ii inaltasera acele cateva cuvinte (”Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”), incat ii facusera sa mearga pe ape."

Daca o rugaciune atat de simpla a dus la sfintenie, de ce ar trebui sa ne pregatim pana la cele mai mici amanunte, stand pe un scaun, aplecandu-ne capul spre piept, incordandu-ne muschii pieptului etc?
Atunci unde mai e sinceritatea si simplitatea rugaciunii? Scuze pentru offtopic, daca e continuam discutia pe topicul rugaciunea inimii