Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile?

[zoridezi]

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

[georgeval]

Din scrierile filocalice retinem ca sunt trei etape prin care omul poate cadea in robia patimilor
Acestea sunt: atacul sau momeala- o actiune din exterior a diavolului
consimtirea
infaptuirea.
Puterea diavolului fata de noi este limitata. Ne poate ruina din punct de vedere existential, dar nu ne poate distruge-a ne aduce la nefiinta.

[pisi]

Am avut o discutzie cu un calugar f evalvios pe aceasta tema care mi-a spus ca numai Dumnezeu poate citi gandurile, nimeni altcineva. Diavolul iti poate doar insufla anumite ganduri pe care tu sa le accepti sau nu. In momentul in care observa ca le primesti incepe sa iti trimita tot mai multe.

[Andu30]

În prealabil postat de zoridezi

Deci cum sa zic eu, pentru mine chestiunea asta e destul de spinoasa... nu de alta dar aproape zilnic duc o lupta cu propriile-mi ganduri. Citind pe internet ca diavolul nu ne cunoaste gandurile deja am ramas pe stand by curios lucru, mai ales ca fiecare dintre noi stim ca orice om are dialogul sau interior in care mai intervin si contradictii, de parca ar fi un adaos de undeva... n-ati simtit niciodata lucrul acesta? Si apoi visele, se zice ca de obicei sunt vise fie de la diavol, fie e contributia noastra personala, fie sunt de la Dumnezeu... eu azinoapte am visat ca citeam ceva de Parintele Paisie Aghioritul, pe care il admir enorm si din senin am zis ca nu imi mai place de el si am cautat pe google ceva porcos deci pur si simplu parca nu mai eram eu... na, eu ce sa mai cred acum, diavolul si-a bagat sau nu codita? si daca e asa, inseamna ca stie ce se petrece in mintea mea, implicit imi cunoaste gandurile...

Firea pamanteasca iti face aceste probleme. Pazirea gandurilor este una din luptele noastre. Nu trebuie sa lasi mintea sa se imprastie si sa izvorasca ganduri la voia intamplarii. Pacatul stramosesc prin care firea omului a cazut, a corupt aceasta fire pamanteasca a noastra. Noi trebuie sa o "punem la punct" prin post si rugaciune permanenta si sa dezvoltam "chipul si asemanarea lui Dumnezeu" din noi permitand astfel lui Hristos sa locuiasca cu noi. De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Era o povestioara intr-o viata de Sfant (nu mai tin minte care), cand Sfantul respectiv a ajuns la poarta unei cetati in care toti erau foarte pacatosi si erau dedati la pacate de multe feluri si Sfantul respectiv vede ca in toata cetatea era un singur diavol care motaia pe la poarta cetatii neavand ce sa faca, pentru ca oamenii isi devenisera ei insusi proprii diavoli. In schim in pustie unde era cate un om imbunatatit zeci de diavoli ii dadeau tarcoale cautatand diferite ispite cat mai mestesugite ca sa-l poata amagi intr-un fel sau altul.

Adu-ti aminte cum il pizmuia diavolul si pe Iov si cata ura avea impotriva lui si cum il acuza in fata lui Dumnezeu incercand astfel sa obtina dreptul pentru a-l ispiti.

[zoridezi]

În prealabil postat de Andu30

De ce crezi ca marii sfinti tineau mintea la Dumnezeu prin rugaciunea neincetata, ei practic repetau tot timpul "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul" si astfel tinand mintea numai la Dumnezeu nu lasau nici mintea sa izvorasca desartaciuni si nici pe diavol sa aiba de ce sa se prinda. Prin aceasta rugaciune neincetata la un moment data mintea o va produce singura si se va ruga mereu neincetat.

Am incercat si eu un timp sa zic rugaciunea inimii insa am citit ca e periculos pentru un om nepregatit duhovniceste, asa ca m-am lasat... Cine imi spune si mie cum se face mai corect ca vad ca parerile sunt impartite...?

[costel]

ZORIDEZI, nu-i nimic periculos in a te ruga cui trebuie. Asa ca poti rosti rugaciunea inimii fara grija ca iti poate aduce ceva rau.

Revenind la tema topicului, eu afirm ca diavolul nu ne cunoaste gandurile. Insa, daca omul nesocoteste legatura u Dumnezeu si intareste legatura cu diavolul, cel din urma poate ajunge sa puna stapanire si pe gandurile omului. In sensul ca omul va avea numai ganduri patimase. Nu intamplator in Scriptura, cand un indracit este intrebat care ii este numele spune Legiune - exprimand prin acest nume cat de unit a devenit cu diavolul.

Si nu intamplator cerem in rugaciunea "Tatal nostru" - ca voia lui Dumnezeu sa devina voia noastra. De vom fi si cu luare aminte la aceasta cerere, vom avea puterea sa nu rostim niciodata, atunci cand suntem intrebati care este numele nostru, LEGIUNE.

[Andu30]

În prealabil postat de zoridezi

Am incercat si eu un timp sa zic rugaciunea inimii insa am citit ca e periculos pentru un om nepregatit duhovniceste, asa ca m-am lasat... Cine imi spune si mie cum se face mai corect ca vad ca parerile sunt impartite...?

De ce ar fi periculos sa te rogi? Din contra este periculos sa nu te rogi... Rugaciunea inimii este atat de simpla si utila in orice moment... si mai ales cand ai ganduri negative sau cand te simti abatut si ingrijorat pentru un motiv sau altul..

1 TES 5
17. Rugaţi-vă neîncetat.
18. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul să nu-l stingeţi.

Pentru noi este mai mult "rugaciunea mintii" decat "rugaciunea inimii", dar este bine si asa...

[zoridezi]

Andu30 , nu mai stiu pe unde am citit ca e periculos si ca inainte de a incepe aceasta rugaciune ar fi bine sa ceri aprobarea duhovnicului.. poate am inteles eu gresit, Dumnezeu sa ma ierte.

[anna21]

În prealabil postat de zoridezi

Andu30 , nu mai stiu pe unde am citit ca e periculos si ca inainte de a incepe aceasta rugaciune ar fi bine sa ceri aprobarea duhovnicului.. poate am inteles eu gresit, Dumnezeu sa ma ierte.

Zori de zi, banuiesc ca te referi la faptul ca cei care indragesc meditatia orientala spun ca isihasmul este tot meditatie.
Situl Crestin Ortodox are (cel putin) un raspuns:
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...a-si-isihasmul

[zoridezi]

În prealabil postat de anna21

Zori de zi, banuiesc ca te referi la faptul ca cei care indragesc meditatia orientala spun ca isihasmul este tot meditatie.
Situl Crestin Ortodox are (cel putin) un raspuns:
http://www.crestinortodox.ro/alte-ar...a-si-isihasmul

Nu ma refeream la asta... daca nu ma insel am citit pe la inceputul cartii "Vedere duhovniceasca" pe care n-am reusit sa o termin.
Si iar mi-a starnit curiozitatea un fragment din articolul dat de tine, care ma cam pune pe ganduri:

[SIZE=2]Daca pozitia corpului joaca un rol la fel de insemnat si in rugaciunea lui Iisus, asa dupa cum ne confirma "maestrii" spirituali rasariteni: "Aseaza-te pe un scaun mic, intr-un loc linistit, retras, pe jumatate intuneric; aduna-ti mintea, coboar-o din cap in inima si tine-o acolo apoi, apleaca-ti capul putin spre piept, incordeaza putin muschii pieptului, gatului si umerilor, si spune frecvent, cu rabdare, cu atentie si c traire din inima: Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma !", finalitatea este cu totul alta.

[/SIZE][SIZE=2]Pai stai domne, ce-i asa de importanta pozitia??? Iertati-mi indignarea dar nu ma puteam abtine... pana la urma daca zici din tot sufletul tau si cu lacrimi de cainta, ce mai conteaza pozitia?[/SIZE][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2]
Si acum mi-am amintit de o pilda [/SIZE][SIZE=2]:[/SIZE] "Se spune ca un misionar (preot, episcop) a ajuns cu o corabie pe o insula unde traiau trei naufragiati, ce-mbatranisera, uitati de lume, acolo.

Misionarul a vrut sa-i invete “Tatal Nostru”, dar ei i-au raspuns ca rugaciunea, pe care o spun impreuna de ani de zile, e mult mai simpla: “Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”.

Seara, misionarul s-a retras pe corabia lui sa-nnopteze, cand vede dintr-o data intr-o lumina alburie cum cei trei naufragiati veneau spre el, calcand pe ape.

I-au spus: “Parinte, invata-ne si pe noi “. Iar el le-a raspuns: “Rugati-va la fel cum ati facut-o pana acum, e de ajuns”, caci asa de mult ii inaltasera acele cateva cuvinte (”Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi!”), incat ii facusera sa mearga pe ape."

Daca o rugaciune atat de simpla a dus la sfintenie, de ce ar trebui sa ne pregatim pana la cele mai mici amanunte, stand pe un scaun, aplecandu-ne capul spre piept, incordandu-ne muschii pieptului etc?
Atunci unde mai e sinceritatea si simplitatea rugaciunii? Scuze pentru offtopic, daca e continuam discutia pe topicul rugaciunea inimii