Dumnezeu cel bun -oare?

În prealabil postat de ory

Da,topcat,este o intrebare,sau mai degraba un amalgam de framantari care incearca pe multi oameni tocmai pentru ca au obosit,au obosit sa si creada,sa si nu creada.Au obosit sa fie ei insisi in acelasi timp in care sunt nevoiti sa poarte o masca,au obosit de atata controversa pamanteana,spirituala si materiala,incat nu le mai ramane decat sa nu se mai intrebe;"de ce?"
Uneori nu mai este nevoie de aprofundari,de astfel de aprofundari,fiindca ele te pot duce tot la atata deznadejde,cat te poate duce insasi linistea de-a fi stiut raspunsul.Totul este atat de complex,totul pare atat de controvers,incat ne ramane de-ajuns sa credem,nu fara a cerceta,ci sa credem pentru a ne linisti,sa credem atat cat ne poate conduce aceasta credinta spre un echilibru,cu tine insuti,cu cei din jur,cu teoriile palpabile ale vietii,cu ceea ce te face sa te simti om,sa fii om,sa incerci a fi moral si a sfida tot acest hazard al neintelesului.
Uneori,oamenii au nevoie de credinta,mai mult decat nevoia de a o defini pe-aceasta,este ca o stabilitate de la sine inteleasa,credinta este ca autosugestia,nu are cum sa te dezamageasca atata timp cat ea este coordonata de tine insuti spre lucruri pozitive,si-ti va insufla acest pozitivism benefic,de altfel.
Nu-si au rotul toate intrebarile contradictorii,toate teoriile,toate simtirile rivale si prietene cu ele insasi...toate acestea complica si decad posibilitatea unei credinte simple si tamaduitoare,una particulara si conforma cu cea mai veridica conduita crestineasca;'cand fac bine,ma simt bine,cand fac rau,ma simt rau...asta este credinta mea,Abraham Lincoln"

cand fac bine,ma simt bine,cand fac rau,ma simt rau...asta este credinta mea
Sa inteleg ca si a ta
Conceptul se numeste altruism reciproc si este regula de aur a eticii ateiste