Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Eu nu inteleg un lucru. Daca cineva isi iubeste atat de tare neamul incat inima ii bate mai tare cand vorbeste de MIhai Viteazul si ceilalti -- de ce mai sta pe teritoriu strain. In mod logic ar trebui sa ia primul avion spre Romania, cu orice risc, si sa inceapa o viata in Romania. Ce placere poate sa fie intr-o continua dorinta de a fi in alta parte, dorinta care nu este infaptuita?
|
Vad ca nu citesti ce am mai scris! Eu vreau sa ma intorc acasa dar acum nu e posibil!
Citat:
Parerea mea, si este o parere nu chiar neavizata, am trait aproape un sfert din viata mea in afara Romaniei, este ca NICIODATA nu poti sa fii fericit in afara Romaniei daca nu inveti sa lasi mai la o parte romanismele, daca nu incerci sa imbratisezi cultura in care te afli cu toata dragostea si intelegerea.
|
Deci, la liceu sa las romanismele si sa vorbesc italieneste. Ca asa imi zic profesorii.
<<Antonio vorbeste italiana nu romaneste pentru ca esti in Italia.>>
Cand sunt in preajma unui italian cu cativa romani tre' sa vorbesc italieneste ca de nu ala nu intelege?!?
Cand sunt in tramvai sa vorbesc italieneste ca daca vorbest romaneste nu este educat, nu?
Si daca as face asa "every day" vezi cum ajunge Antonio un "italianissimo"...
Nu, acest lucru nu se va intampla niciodata!
Credinta, Limba, Cultura! Tre' sa le pastrez! Si acum le-am scris in ordine!