Barbatul crestin si ispitele femeii - de data asta

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Bun, reversul ar fi sa ma imbrac cum vreau si sa-l judec pe cel de alaturi ca este impatimit daca ma vede altfel decat ca o sora.
Cred ca Rebelul are dreptate.. ispita este o realitate, nu este bine sa o minimizam.
Pai eu port fuste lungi, batic... dar daca dupa slujba vine o domnisoara si-mi spune ca pantofii mei sunt absolut superbi.. mi-am facut pacat sau nu? Eu am fost atenta la slujba, dar daca am starnit invidii degeaba merg la biserica.. etc. Crezi ca este mai util sa pretind altora sa se simta "slabi, pacatosi etc"? Sau sa cred ca e problema lor?
(Asta ca sa nu vorbesc despre pacatul ispitirii barbatilor.. un subiect prea sensibil).

A starni invidii inseamna ca e vina noastra???????...eu chiar nu pot sa cred asta, invidia este un sentiment care ii caracterizeaza pe unii dar poate sa nu aiba de-a face deloc cu intentia celorlalti. Si de ce invidia...si dispretul celorlalti din Biserica la vederea unei tinute extrem de sobre poate fi la fel o ispita, nu? Ce facem atunci...facem un sondaj de opinie pentru a afla culorile, materialele si modelele care ii ispitesc pe cei din Biserica?????

Edit: Mai, ideea e ca eu nu am treaba cu tinuta oamenilor din Biserica si nu e treaba mea de ce se imbraca intr-un fel sau altul...am vazut tot felul de oameni si nu am simtit ca ar fi vina vreunuia sau ar trebui acuzat sau educat de mine...asta e ideea de baza, ce treaba am eu cu cu omul care s-a imbracat fistichiu???...important e sa avem grija de tinuta noastra decenta sau cum o gandim noi si atat, in rest ar trebui sa avem cu totul si cu totul alte prioritati din moment ce ne aflam in Biserica!!!!!!