Familie vs celibat

[Gavrilia]

Nu am mai urmarit de ceva vreme raspunsurile voastre (netul, bata-l vina!)
Ce sa zic? Spunea unul dintre voi ca pana acum poate m-am considerat "prea buna" pentru baietii cu care am mai vorbit. :) Raspunsul meu nu e in termeni din acestia comparativi, ci e cat se poate e simplu: pana acum sufletul meu nu "s-a odihnit" (cum spunea un parinte) in sufletul nici unuia dintre cei cu care am vorbit (nici chiar in sufletul prietenului care spunea ca ma iubeste). Astfel incat, lucrurile sunt clare din punctul meu de vedere. Nu vreau compromisuri, doar pentru ca am o problema de sanatate, pentru ca la final, cand doar sufletul va sta in fata Domnului, ce explicatie as da?...
Iar comparatiile, in general, cred ca nu sunt bune decat daca le facem raportandu-ne la propria persoana: sunt mai bun, mai rabdator, mai etc... decat mine cel de ieri (nu decat alta persoana).

Intre timp, lucrurile s-au schimbat. In bine. Dumnezeu face minuni cu pacatosii!

Eu va multumesc, din nou, pentru bunavointa de a-mi raspunde. Gestul vostru m-a ajutat foarte mult, intr-un moment foarte greu. M-a ajutat sa inteleg anumite lucruri, sa imi asum anumite chestiuni care nu se pot schimba, sa imi asum realitatea si sa ma asum pe mine ca persoana si suflet, sa aleg, poate pentru prima oara, sa merg plina de curaj, pe drumul meu. Dumnezeu lucreaza (si) prin oameni. :)

Dumnezeu sa va binecuvanteze si Maica Domnului sa va acopere!

PS: Si post cu folos in continuare!