Patima malahiei

[lareine]

E "usor" de trecut peste, daca spovedesti acest pacat si vrei _sincer_ sa renunti la el. Mie problema nu mi se pare ca ar fi masturbarea in sine (de altfel am citit aceeasi chestie scrisa de Maica Siluana, raspunzandu-i unui baiat) ci faptul ca e foarte greu sa vrei sincer sa scapi de actul asta, lucru care vine la pachet cu renuntarea la toate materialele ajutatoare (site-uri, filme, poze, text care adesea pot reprezenta o adictie mai puternica, de natura psihologica).
Odata luata decizia cu sinceritate si evitatul celor din paranteza, cu ajutorul lui Dumnezeu imaginatia se limpezeste, se mai 'sterg' din amintiri, se trece peste. Dar e foarte greu cu vrutul asta. Si apoi mintea repede aluneca, dar numai daca i se da voie.

Am citit despre efectele abstinentei cu o vreme in urma, nu gasisem nici un articol serios care sa mentioneze efecte negative (irascibilitate, nervozitate, incapacitate de concentrare, tulburari hormonale, toate lucrurile la care ma gandisem ca ar putea sa apara) ci doar articole care ridicau in slavi (nu stiu daca in mod meritat sau nu) efectele pozitive asupra intelectului. Rau nu face abstinenta, ci singuratatea nevoluntara, lipsa de afectiune (atunci cand tanjesti dupa asa ceva) si de comunicare.

Experienta altora si a mea m-a facut sa cred ca in cazul unui inceput de relatie intre doi parteneri, in perioada de descoperire a fiintei celuilalt (nu fizic), povesti, plimbari, tinut de mana, lalala, care reprezinta unele dintre cele mai frumoase momente din viata noastra, nici macar nu exista nevoia de soloplay si nici dorinta de a sari pe celalalt, exista un fel de fereastra de "castitate", care insa se duce pe pustii treptat, incepand cu primul sarut :) Deci e un timp destul de scurt in care putem trai asa ceva.