disperata

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

De ce exista aceasta atitudine ( vizibil falsa) a femeii crestine in cadrul casniciei?

Nu prea inteleg de ce barbatul este tratat asa ca un mare zeu de aur, si trebuie sa te calmezi in prezenta lui, ce ai de spus trebuie sa ii spui pe un ton egal...cautat, sa nu cumva sa fuga asemeni unui ghepard spre orizont la auzul vocalizelor vindicative?

Nu cred ca este o atitudine specifica familiei crestine, neaparat.
Asta este iubirea, cred eu.
Si nu este o atitudine falsa (cel putin nu in cazul meu).
Cu mult timp in urma l-am luat pe el de mana si l-am urcat pe un piedestal, l-am decorat frumos (cu tot felul de calitati mai mult sau mai putin imaginare).. totdeauna l-am pus de bunavoie inaintea mea.
(Cand mi-am vizitat parintii am gasit portrete ale lui pe care le-am desenat din amintire.. mi se parea foarte frumos, era de fapt frumos ca adonis.. in fine, azi nu mai pot face asta: sa inchid ochii si sa-i refac imaginea in minte. Nu pot face asta nici cu copiii mei: sa-i desenez din memorie. Dar in tinerete imi petreceam vremea privindu-mi prietenul...).
Chiar si astazi cred ca rezista doar casatoriile in care fiecare din soti il pune pe celalalt inaintea propriilor interese. Nu este o relatie de egalitate.
Cred ca o casatorie se duce de rapa cand unul dintre ei se gandeste la "drepturile" lui sau vrea sa re-stabileasca o egalitate.
Uite sotul lui Pusichet: a inceput prin a se plange ca nu este fericit! Nu ca nu sunt fericiti impreuna, ci ca lui ii lipseste ceva.

Revenind la comunicare, cred ca tu esti femeia norocoasa care poti discuta cu sotul. Eu observ ca barbatii o iau la goana cand le reprosezi ceva. De mici: copilul meu de 5 ani isi pune mainile peste urechi cand incep sa-l critic! Pana la maturitate va deveni expert in a evita astfel de discutii.
Am avut discutii in care sotul statea cu plapuma in cap sa nu auda nimic!! Asta pt. ca era in pijama si nu avea unde sa fuga in momentul acela, ca altfel ar fi parasit fizic "discutia".
Si chiar cand sunt prinsi cu mata-n sac (sau cu factura de telefon care arata ca a vorbit ore in sir cu "aia") tot rasucesc discutia ca sa fii tu de vina!! Cineva spunea ca sunt ca niste copii... Ba, sunt ca niste handicapati emotional! Am prietene cu care am avut discutii fara menajamente si apreciez enorm cand mi se spune adevarul in fata (si cred ca si ele fac la fel). Cu un barbat este imposibil sa porti o discutie onesta.. fara jigniri, fara interpretari.. Imediat iese la lumina orgoliul lor blestemat!
(Dar nu mai insist, sa nu fie jigniti barbati de pe acest forum pt care am tot respectul.)