Biserica si discriminarea femeii

[adi_cambir]

Va rog sa ma iertati, nu as vrea decat sa va impartasesc din putina experienta personala: in timpul liceului era o fata care mi se parea ca are niste trasaturi, sa zic, nu tocmai feminine. In fine, aspectul ei mi se parea respingator si nici nu incerca sa ajusteze nimic prin putin machiaj. "Intamplarea" a facut ca, abia dupa ce am terminat liceul, sa facem cunostinta. Am ajuns apoi, incet incet, sa mi se para cea mai frumoasa fiinta pe care mi-a fost dat s-o intalnesc(iar trasaturile fizice erau si sunt in continuare aceleasi). Va rog sa ma intelegeti: daca ma suna, desi vroiam sa par calm si linistit, imi batea inima ca la concurs si daca vorbeam sa ne gasim in fata blocului ei ajungeam acolo dintr-o suflare. Ma indragostisem? Da. De cine? De o fata credincioasa, silitoare si cu maxim respect pentru parinti cum nu mai vazusem si care pana la varsta de ~ 18 ani nu mai sarutase un baiat iar atunci cand un baiat(nu eu) a sarutat-o a plans o saptamana. Dar unde vreau sa ajung? Vreau sa ajung la cum poate straluci curatenia si ascultarea(in acest caz fata de parinti)/smerenia prin hainele lipsite de mult dorita senzualitate si prin sprancenele nepensate. Se spune despre Sfinti ca desi erau imbracati saracacios(unii) aratau de parca aveau haine scumpe. Personal cred ca aceste reguli privind imbracamintea femeii in Biserica vin in sprijinul eventualelor slabiciuni ale barbatilor. Este adevarat ca nu femeia e vinovata pentru slabiciunea barbatului decat poate mama acestuia, prin lipsa de educatie, insa, in Biserica este bine sa existe un port decent care sa nu atraga atentia.
Pentru mine, aceasta fata este un exemplu viu si concret ca stralucirea sufletului nu e o metafora caci multe femei/fete mi-au atras atentia dar nici una din ele nu m-a facut sa ma indragostesc irecuperabil.