Biserica si discriminarea femeii

[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Dar aceste placeri nu sunt in principiu rele, sunt rele numai daca devin patimi.
Ceea ce simtim in mod agreabil prin simturi nu este pacat in sine, ci devine pacat numai daca este trait intr-un anumit fel. Ca sa nu devina patima, sa nu devina un mic zeu, Biserica ne da postul si alte exercitii ascetice.

Astfel de cuvinte reflecta mentalitatea ca Dumnezeu e slujitorul oamenilor si ca scopul poruncilor Lui ar fi de a ne oferi o viata placuta aici pe pamânt.


Sfintii au o învatatura diferita însa: trebuie sa ne lepadam de toate distractiile si sa ne mortificam simturile. Numai rastignirea fata de lume asigura mântuirea, care este un dar al lui Dumnezeu, al Dumnezeului gelos.


Sfântul Pavel spune (Galateni 6):

7. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera.
8. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune...



Iar Sf. Iacov spune (cap. 4):

3. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
4. Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.


Si ca sa nu ramâna dubii ca iubirea fata de lume consta în distractii, Sf. Ioan spune (1 Ioan, cap. 2)

15. Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;
16. Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.



În concluzie, înfrânarea nu are rostul de a ne feri de necazuri trecatoare ci de a ne face placuti lui Dumnezeu, pentru ca cine-si traieste viata devine dusmanul Lui.