Dumnezeu are umor?

[Mihnea Dragomir]

Sunt convins că Dumnezeu are umor. Un exemplu de ironie a lui Dumnezeu avem în chiar prima carte din Biblie, când Dumnezeu, după cădere, spune despre om că "s-a făcut asemenea nouă". Păţaniile profetului Iona sunt pline de umor. În timpul activităţii Sale publice, probabil că Isus a glumit adesea, în mod sigur a mers la cel puţin două petreceri: la nunta din Cana şi la un ospăţ cu fariseii.
Eu nu cred că a fi creştin înseamnă să fii încruntat, mereu sever şi suferind de constipaţie. Umorul are rolul lui şi în îndreptarea moravurilor: cei vechi spuneau "Ridendo castigat mores".

În ceea ce priveşte cărţile şi alte lucrări ale artei: să nu uităm că se bazează pe "convenţia artistică": sunt opere de ficţiune, CA ŞI CÂND ar fi reale. Asta le spun mereu celor care se scandalizează de cărţi ale câte unui Dan Brown: oameni buni: sunt ROMANE. Locul lor în Bibliotecă este pe raftul pe care scrie, cu litere mari: "Fiction".

Desigur, cu totul alta e situaţia în cazul cărţilor de filozofie sau de aşa-zisă "psihologie aplicată" etc, care într-adevăr pot face mult rău şi pot fi socotite ca inspirate de duhurile rele. Până prin deceniul al doilea, Roma, emitea periodic un "Index librorum prohibitorum", cuprinzând cărţi nerecomandate creştinilor şi care puteau fi citite în biblioteci numai cu aprobare specială eclezială. Numărul cărţilor trecute la index a crescut enorm, iar când, la ultima ediţie, s-a ajuns la 6000 de titluri, Biserica a renunţat să îl mai actualizeze.