Portretul lui Iuda cel modern

[Marius22]

În prealabil postat de costel

Mi-a venit in minte imaginea lui Iuda din Gradina Ghetsimani. El Il saruta pe Hristos, ca sa-L dea mortii. Iar Hristos in reprezentare il binecuvinteaza. Nu raspunde raului cu rau.

Iar noi raspundem cu rautate semenilor chiar si atunci cand ea nu exista. Suntem si noi un Iuda, dar unul care nu "vinde" o persoana, ci orice persoana pe care o intalneste. E semn ca Iuda s-a "maturizat".

Atitudinea Mantuitoului este una fireasca dar cutremuratoare in acelasi timp, pentru noi cei care, sub o forma sau alta, nu am renuntat definitiv la legea talionului. Mantuitorul nu ar fi putut reactiona violent in momentul vinderii, cum nu a facut-o nici in timpul patimirilor, deoarece nu exista dezacord intre cuvintele (invatatura) si faptele Sale. Tocmai acestea sunt momentele in care El ne pune inainte in mod vadit legea iubirii.

Poate Mantuitorul l-a binecuvantat pentru ca stia de mai inaite ca Iuda va cadea in deznadejde si se va sinucide. Iuda insa nu a vazut in binecuvantare semnul iertarii. Iuda nici macar nu sfarsise "targul", iar Mantuitorul deja ii aratase iertarea.

Se pare ca Iuda a constientizat pacatul, gravitatea actului, dar la modul negativ, demonic. Acest lucru se vede din faptul ca aceasta constientizare i-a adus deznadejdea si nu pocainta.

Dumnezeu nu face acte prin care, atunci cand deja suntem departe de El, sa ne instraineze si mai mult. Din contra, rostul lor este sa ne apropie de El. Trebuie doar ca noi sa vedem in ele iubirea si iertarea lui Dumnezeu.