Klaus Kenneth -interviu
Nu vreau să mă mândresc, dar am avut o relație specială cu Părintele Sofronie. Când a fost pe moarte, în ultima lună de viață, nu primea la el oameni mai mult de douăzeci de minute, pentru că era foarte slăbit. Douăzeci de minute pentru episcopi de seamă. Într-o zi, a ieșit din casă și i-a spus părintelui Zaharia și părintelui Rafael: Azi am o întâlnire foarte, foarte importantă. Ei i-au spus că niciun episcop nu s-a anunțat, deci cine vine? El a spus: Trebuie să mă întâlnesc cu Klaus. Și a venit în camera mea și a rămas nu douăzeci de minute, nici șaizeci, ci două ore! Cei de afară au crezut că murise. Și am primit atâta iubire, atâta bucurie…
Părintele Zaharia mi-a zis odată că Dumnezeu și-a luat revanșa asupra diavolului prin mine, că vreme de treizeci și șase de ani am fost în iad, iar acum am în mine un izvor foarte puternic de iubire față de toată lumea, chiar și față de cei care nu mă simpatizează. Sunt foarte recunoscător părintelui Zaharia, părintelui Rafael…
Ortodoxia este un lucru atât de minunat, dacă o iei în serios! Și Dumnezeu, la fel.
|