o manastire de maici unde se poate sta 1 sapt-2 sapt?

În prealabil postat de dorinastoica14

... ar trebui să ştie că nu este indicat să pleci aşa,fără a anunţa în prealabil că ai de gând să stai într-un anumit loc sau să faci greşeela de a merge fără recomandare mai ales într-o mănăstire de maici.

Ieri am mers la o mănăstire la care acum câţiva ani în fiecare duminică mergeam, iar persoanele care mă luau şi pe mine aveau grijă să fie mereu portbagajul plin pentru a le face o bucurie maicilor.
Încă de atunci am remarcat lipsa totală de ospitalitate.
Şoferul care ne-a dus acolo când a dus cele pe care din puţinul nostru le-adusesem maicilor a fost invitat la masă .A insistat să mergem şi noi.Când ne-au văzut maicile (eram cinici împreună cu şoferul) ne-au dat afară ca pe nişte pui de pisici fără pic de regret.
Şi atunci mă întreb; cum rămâne cu faptele milosteniei trupeşti despre care atât de frumos ni se vorbeşte ???

Aşadar aveţi grijă să nu vă prindă noaptea prin astfel de lăcaşuri sfinte că s-ar putea să dormiţi în maşină .

Situatia poate fi discutabila, dar am vazut cu ochii mei astfel de reactii, si nu neaparat legate de masa, ci de ospitalitate in general. Spre exemplu, vara trecuta am mers la mai multe manastiri. In principiu, eu sunt adeptul lui "E bine asa!" si ma conformez situatiei. Mai mult, nu plec de-acasa pe baza cazarii sau mesei in manastire fiindca inteleg in primul rand ca sunt altii mai in masura sa primeasca un blid de mancare, iar de cazare, poate au motive sa fie suspiciosi fara o recomandare. Dar, totusi, raspunsurile in doi peri, privirile acelea reci si dezarmante, nu sunt de asteptat de la slujitori ai Domnului. Cea mai placuta impresie am avut-o de departe la Sambata de sus. Nu stiam nimic despre Parintele Teofil Paraianu, (am ajuns acolo la recomandarea cuiva, inainte de a purcede la mormantul parintelui Arsenie Boca, de la Prislop). Cu parintele Teofil n-am stat decat foarte putin. Se vedea ca sufera si parca ma simteam vinovat ca i-am tulburat linistea. In schimb am stat mult cu un preot care era atunci "de serviciu". Pe copii i-a tratat cu multa blandete si le "citea" caracterul si gandurile de parca i-ar fi stiut dintotdeauna. Mai tarziu a si insistat sa mergem la masa, dar am refuzat politicos. Cu totul pe dos s-a intamplat la Prislop, unde am ramas peste noapte. Eram pregatit cu cortul, nu aveam nevoie decat de priveghere si binecuvantarea pentru un loc in poiana din afara curtii... Multa raceala si chiar rautate mi s-a parut. Poate ca nici noi nu eram pregatiti sufleteste, dar oricum, o vorba buna se cade a fi spusa oricand, oricui, cu atat mai mult cand sunt si copii in preajma!
Mai jos, cu cortul in fata manastirii Prislop, a daua zi dimineata. Cealalta la Sambata de sus. Apoi Lainici, Govora, Cozia... Au fost mai multe dar nu intotdeauna am folosit aparatul foto.