A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sora, sa stabilim de la inceput citeva aspecte : eu sunt ,,un passant" prin forum , un spiter, un fel de cautator de neant aici si pretutindeni . De asemenea aici pe forum sunt supusii mai multor dumnezei si Hristosi si si de religii la urma urmei . Asa ca parerile pe care le vei primi pot varia mult intre ele. Ca atare , s-ar putea sa-ti fie greu sa intelegi sfaturile tuturor si sa mai si alegi varianta zisa buna dar nu trebuie sa renunti pt. asta. Eu imi voi spune parerea din punctul de vedere al ortodoxului traditionalist . Sincer sa fiu nu prea stiu ce inseamna sa fi traditionalist dar asa obisnuieste sa ma denumeasca cei ce fac segregari/discriminari pe tipuri si categori. Deci , parerea mea :



Ca sa o scurtam sa si tragem o concluzie :
nu poti fi si cu lumea (morala lumeasca si pretentiile personale in virtutea lumii impuse si asteptate de la sot) si cu Hristos . Daca vei incerca din ambitie totusi asa ceva vei vedea ca inafara esecului iti scapa printre degete o lunga perioada de timp care ai fi putut-o folosi pt. mintuire. Recomandarea mea este sa il alegi pe Hristos si sa-i faci poruncile apucind hotarita cale familiei ortodoxe dornica de mintuire . Aceasta inseamna o jertfa tot la fel de mare ca a unui calugar din minastire . Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa? Te inseli daca ai crezut asa. Revino la Hristos cu tot duhul si cugetul tau, invata cu ajutorul duhovnicului sa traiesti cu adevarat viata in duh si adevar si apuca-te de lupta pt. mintuirea amindurora !

Ceea ce ti-am spus sunt pareri si recomandari pt. situatia in care esti o ortodoxa vajnica si traditionalista . Daca esti altfel ignora mesajul meu si fa dupa sfatul unora sau a altora sau cum crezi de cuvinta ! Mintuirea ta sta doar in mina ta !

Zaharia, multumesc pentru timpul si rabdarea de a raspunde.
In primul rand lamureste-ma si pe mine ce inseamna ,,un passant" prin forum , un spiter Eu sunt.... o copila si nu prea ma pricep.

Luand textual ceea ce ai scris,( pentru ca altfel nu reuseam sa retin)..........
Hristos ne spune si sf. ap. Pavel intareste aceasta ca femeia este supusa barbatului. Nu ne spune cita vreme sa fie supusa, nici cit de profund si nici daca trebuie sa aiba inima buna sau dusmanie atunci cind se supune dar tinind cont ca unirea sotilor in cununie este permanenta atunci aceste obligatii sunt asisderea !.........eu am o problema in a intelege treaba asta cu supunerea, sau cum mai citeam, barbatul sa domine femeia. ca sa fiu supusa inseamna sa ascult de barbatul meu, sa fac ce zice el. Da? Pentru asta ar trebui ca el sa zica ceva, nu? Ce ma fac daca el nu zice nimic si se lasa in voia lelii, adica nu stie sa conduca o familie? Probabil ca de aici pleaca toate. El nu zice nimic, trebuie sa preiau eu carma, sa zic eu "fa aia, si aialalta", dar nu e bine pentru ca eu sunt femeie si n-am voie sa dau directive...... Si uite-asa
femeia are obligatia morala duhovniceasca si conjugala de a face , indeplini, foarte multe in cadrul casatoriei considerindu-se ca a fost matura cu adevarat cind a voit sa se cunune , ca a stiut ce-si alege si ca a jurat ca asa va implini. Tu de ce spui ca foarte mult v-a ajutat mama ta ? Pai si cind ai facut taina cununiei ai avuto si pe mama ta intre voi doi socotind ca tu nu poti duce trasura casatoriei doar cu sotul tau si atunci ai avea nevoie de ajutorul ei ? Poate sotul tau nu voieste sau nu apreciaza acest ajutor . Are dreptate , el cu tine s-a cununat si de la tine asteapta sa-ti implinesti toate datoriile de nevasta si nu de la mama ta . Tu daca esti mamoasa si inca nematurizata suficient de ce te-ai intins pina la a cere taina cununiei .
Sotul de ce a apreciat acest ajutor atunci cand l-a primit? trebuia sa spuna atunci "NU, multumesc, ne descurcam singuri" Inseamna ca si pentru el trasura casatoriei a tras si trage greu. Pai atunci, daca vrea sa fim in 2, sa fim! Acum e usor sa spuna ca el s-a insurat cu mine si nu cu mama.
Cred ca este normal sa vrei sa iti faci o familie dar sa nu stii in ce te bagi, pentru ca nu ai de unde. Am inteles care e rolul mamei si care e al sotului. Dar, nu este o porunca "cinsteste pe mama ta si pe tatal tau...." ? Stiu ca nu o cinstesc certandu-ma cu sotul meu, dar acceptand ca el sa nu o respecte nu particip si eu la asta?
Nu prea ma iau eu dupa ce zice lumea, comentariile celorlalti nu m-au impresionat, doar ca acum am fost putin....socata cand am realizat ca si cineva din afara poate observa situatia. Stii vorba aia, cand 2 oameni iti spun ca esti beat , du-te si te culca.
Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa?
Teorie cunosc, am citit destule, dar practica asta.......
Eu sincer ma asteptam la alte probleme, piedici, ceea ce avem noi acum mi se par prostii, adica altii au probleme mult mai grave, stiu, dar uite ca prostiile astea ma retin si nu stiu cum sa le gestionez.

E greu sa fii mare! Ma uit la copilita mea....c.e-i pasa ei....nu stie nimic din framnatarile noastre....