A divorta sau a nu divorta?

[o copila]

Azi am incercat sa avem o conversatie normala, si l-am intrebat daca e de acord sa postim si sa ne spovedim. A spus ca este, a recunoscut ca ne-am departat de Dumnezeu si ca nu e bine. Nu am insistat prea mult pe tema ca sa nu devin cicalitoare.....am vrut doar sa vad care e pozitia lui.
Am incercat sa-mi musc limba de cate ori ma tenta un comentariu si l-am lasat sa faca ce vrea el, fara sa ii spun eu. Sa vedem zilele urmatoare cum vor decurge lucrurile.
Va intrebam ieri daca este posibil sa imi schimb duhovnicul. Al meu, mie mi se pare prea ingaduitor, am fost plecati in pelerinaje cu el si am reusit sa il cunoastem mai bine, el are o parere putin mai libertina despre firea omului. Duhovnicul sotului meu este o persoana mai sobra, mai putin ingaduitoare, care atunci cand te mustra chiar te rusinezi (stiu asta de la sotul, de pe vremea cand mergea la el). Cred ca ar fi bine sa mergem amandoi la acesta.
Stiu ca schimbarea duhovnicului necesita un motiv intemeiat. Oare acesta e suficient?