Copiii nebotezati, pe picior de egalitate cu sinucigasii ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de penticostalulmantuibil

Intrebare: Daca exista aceasta forma de botez valid numita „botezul dorintei” de ce nu ar putea fi considerata ca fiind aplicabila in cazul bebelusilor morti in maternitatea Giulesti? Si daca ei pot fi considerati botezati valid de ce nu li s-ar putea face slujba de inmormantare?

Nu este interzis să sperăm că în cazul acelor copii a avut loc o formă de botez necunoscută nouă. Botezul dorinţei sau botezul cel îngeresc. Sfinţi, trăind în completă izolare sau clauzură, au fost uneori surprinşi hrănindu-se cu Trupul şi Sângele Domnului aduse de îngeri. Am putea spera că, în mod asemănător, există o formă de botez şi pentru aceşti copii. După cum am putea spera că ei sunt mântuiţi fără Botez, pe o cale necunoscută Bisericii, căreia nu i s-a revelat întregul adevăr, ci numai cel necesar mântuirii noastre.

Dar, în mod sigur, adică având certitudinea credinţei, noi nu putem şti asta.

Intreb si eu cu gandul la niste parinti care traiesc drama dupa drama...

Alinarea psihologică a celor dragi rămaşi în trup nu este singura funcţie a ierurgiilor care îl însoţesc pe cel defunct. Reversul medaliei este minimalizarea Sfintelor Taine: dacă pentru cei nebotezaţi există acelaşi grad de speranţă şi aceeaşi procedură ca pentru creştini, atunci pentru ce să se mai boteze oamenii ? Dacă cei ce trăiesc în stare de necurăţie sunt trataţi precum cei căsătoriţi, atunci pentru ce să se mai căsătorească oamenii ? Pe urmă, mai trebuie observat un lucru esenţial: dacă aceşti copii au fost botezaţi pe o cale necunoscută, atunci, neexistând păcate personale în cazul lor, ei sunt deja în mod cert mântuiţi, indiferent că au loc sau nu au loc funeralii creştine. Şi reciproca e valabilă: dacă au murit în stare căzută, funeraliile nu pot ajuta cu nimic sufletului lor. Căci funeraliile şi toate rugăciunile celor vii nu folosesc decât sufletelor care pleacă în stare bolnavă şi care se află în ceea ce catolicii numesc "purgatoriu", iar ortodocşii ar putea numi "stare (sau zona) din care se poate ieşi a iadului". Pentru ca cineva să se afle acolo, acela trebuie să fi avut păcate personale uşoare sau păcate personale grele pentru care a făcut o restaurare incompletă, ceea ce evident nu este cazul copiilor.

În concluzie, funeraliile nu le-ar fi de ajutor copiilor, după cum inexistenţa lor nu le poate dăuna. Rămân cei vii, încât problema este, până la urmă, una pastorală. Să avem încredere că cei chemaţi să adminstreze spiritual ultimul drum al acestor copii vor lua cea mai bună decizie, care pe de o parte să aline pe cei dragi rămaşi, pe de altă parte să evite scandalul public care ar putea rezulta pentru alţii.