Sunt sarac!

[Marius22]

O stihira din slujba inmormantarii spune: "Adusu-mi-am aminte de prorocul ce striga: Eu sunt pamant si cenusa. Si iarasi m-am uitat in morminte si am vazut oase goale si am zis: Oare cine este imparatul sau ostasul, bogatul sau saracul, dreptul sau pacatosul..."

Bogatia si saracia ne insotesc numai pana in pragul mormantului. Daca romanul de rand pare ca se conformeaza intrucatva cu aceasta conditie umila, a vietii de azi pe maine, este si pentru ca in adancul sau impartaseste aceasta convingere. Aceasta a fost si credinta inaintasilor sai, care la randul lor, nu au dobandit averi si mari bogatii. Pentru roman exista un dincolo.

Romanul este o natie ciudata. Daca s-a invatat sa traiasca cu putin, sigur se va invata sa traiasca si cu mai putin. Pe acest lucru cred ca mizeaza si guvernantii nostri. Dar el nu inceteaza sa pastreze o luciditate in spirit.

Putinatatea romanului la nivel material s-ar putea sa-i asigure bunastarea de "dincolo". In acelasi timp, putinatatea materiala a romanului, pe care multi o iau in ras, e foarte posibil sa constituie "putina tina", cu care se vor curata ochii orbilor, a acelor popoare care fac din bogatia materiala un scop in sine.