mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

255. Mogulii pucioşi de la „Noul Ierusalim” tac mâlc

În urmă cu mai bine de o lună, liderii pucioşi erau provocaţi pe blogul noul-ierusalim.info (în postările #249 şi #250) să răspundă unui test de onestitate: să reflecteze asupra necesităţii unei restituiri (restitutio in integrum) a unui teren către proprietarul de drept (Iliuţă Bunea), teren pe care ei l-au acaparat cu ani în urmă de la acesta, prin presiuni şi înşelăciune.

Anticipam că acest test se va dovedi (citez) “o probă extrem, extrem de dificilă, dacă nu imposibil de escaladat, pentru rapacii lideri pucioşi. Ar fi trebuit ca această dorinţă să se fi conturat deja la ei, din proprie iniţiativă, nu să fie nevoie ca să li se sugereze din exterior că aceasta este singura cale spre intrarea lor în normalitate, în cinste şi în sfinţenie în raport cu drepturile fireşti ale lui Iliuţă Bunea.”

Nici un semn nu s-a înregistrat până acum că mogulii pucioşi ar avea de gând să aşeze lucrurile pe făgaşul lor firesc. Din 24 august, data la care s-a consemnat prima luare de poziţie pe acest blog faţă de nedreptatea liderilor pucioşi, s-au consemnat încă 4 predici pucioşeşti supranumite „Cuvântul lui Dumnezeu”. În niciuna dintre acestea nu s-a remarcat vreo luare de poziţie, sau vreo aluzie măcar, faţă de acest subiect.

Tăcerea liderilor pucioşi este oarecum explicabilă: orice poziţie ar adopta, imaginea lor tot va ieşi profund şifonată. Dacă recunosc că recomandările de a restitui terenul păgubaşului sunt corecte, ei recunosc indirect şi faptul că însuşirea terenului nu s-a făcut în condiţii de deplină sinceritate, ci prin presiuni care au determinat o donaţie forţată din partea proprietarului. Dacă insistă în a susţine contrariul, în intenţia de a păstra pe mai departe pământurile în folosinţă, atunci se dovedesc a fi de un egoism şi de o rapacitate incompatibile cu imaginea de detaşare faţă de cele lumeşti, pe care tot ei se străduiesc din răsputeri să şi-o promoveze în mass-media.

Puşi în faţa acestor alternative incomode, liderii pucioşi au preferat să adopte „politica struţului”. Ei nu realizează că în acest mod îşi conservă imaginea (în aparenţă), dar îşi zugrăvesc propriul lor „Dumnezeu” cu culori sumbre.

Dacă „Dumnezeul” pucioşilor a luat deja cunoştinţă de necesitatea de a i se face dreptate unui om care a fost înşelat pe pământ, dar nu ia nici o atitudine, se acoperă cu culoarea întunecată a superbiei şi nepăsării.

Dacă „Dumnezeul” pucioşilor n-a aflat încă de acestă necesitate, după mai bine de o lună de când ea a fost făcută publică pe internet, înseamnă că el nu este Atotştiitorul, ci un impostor ca mulţi alţii dinaintea lui.