Rugăciunea este respirația duhovnicească a omului, de aceea întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să ne rugăm "neîncetat" nu este binevenită. Acest "neîncetat", mai ales în cazul mirenilor, dar și a multor monahi (inclusiv eu), nu trebuie înțeles în sensul de 24/24, ci în sensul unei căutări permanente (sau cât se poate de permanent) a lui Dumnezeu.
Ca să fie mai clar, rugăciunea nu tb înțeleasă ca un act formal: mă pun în genunchi, îmi fac semnul crucii etc., ci în sensul unui dialog cu Dumnezeu care poate avea loc chiar și atunci când dormim, dacă inima noastră pentru Dumnezeu (cum spune Înțeleptul Solomon). Bineînțeles, această rugăciune existențială nu exclude nicidecum "rugăciunea formală", în special cea de dimineață și de seară. Este foarte important ca fiecare creștin să-și facă aceste rugăciuni, dar și mai important ca nici un creștin să nu rămână aici...
Deci fiecare trebuie să pornim de la simplu (și nu avem dreptul să neglijăm asta), dar să căutăm o stare continuă de rugăciune. Observați: vorbesc de rugăciune ca stare, nu ca moment(e).
Sper că am fost suficient de clar.
|
18.10.2010, 18:43:57
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode