"Adeseori, cand dorim sa ne rugam cu Rugaciunea lui Iisus, mintea e asaltata de tot felul de ganduri care ne abat atentia de la inima.
Rugaciunea noastra pare nerodnica pentru ca mintea nu participa la chemarea Numelui Domnului si doar buzele noastre continua sa repete mecanic cuvintele.
Dar exista un sens in acest aflux de ganduri necuvenite:rugaciunea noastra devine ca un fascicul de lumina aruncat in ungherele ascunse ale vietii noastre launtrice, descoperindu-ne patimile sau atasamentele ce ne stapanesc sufletul. Aflam de aici lucrurile impotriva carora trebuie sa luptam; vedem faradelegile care ne inghit. Si atunci chemam cu si mai multa osardie Numele Domnului si cainta noastra se intensifica."
(Arhim.Sofronie Rugaciunea – experienta vietii vesnice ed.Deisis, 2007.)
|
18.10.2010, 20:21:43
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode