O mica intrebare despre icoane

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dumneavoastră ați folosit expresia, de ce mă acuzați acum pe mine că nu e biblică?

Ați spus sau nu "instrument al salvării, aşa cum sunt icoanele"?

Domnule, ceea ce am spus eu este că icoanele sunt un instrument al salvării, aşa cum sunt şi statuile, crucifixurile şi alte lucruri folositoare cultului. NU am spus despre credinţă că ar fi instrument al salvării. Credinţa, ca şi Botezul din punctul nostru de vedere, este condiţie a salvării. Instumentul e ceva care mijloceşte, care e folositor, care te ajută în scopul pe care îl ai. În principiu, poţi să te mântuieşti şi fără icoane. Cam aşa cum poţi să vânezi şi fără puşcă.

De acord (asta și scoate în evidență 'lungul citat'). Puteți să-mi indicați unde găsim "instrucțiunile lui Dumnezeu" cu privire la confecționarea icoanelor?

Instrucţiunile lui Dumnezeu privind Şarpele de Aramă le găsiţi în Biblie. Tot acolo găsiţi şi instrucţiunile Lui privind cum să fie Chivotul Legii. În "Împăraţi" găsiţi instrucţiunile Lui despre cum să fie Templul. Până la detaliu, dovadă că Domnul este foarte interesat de felul în care oamenii trebuie să Îi aducă cult.
Şi astăzi, Dumnezeu vorbeşte oamenilor exact aşa cum s-a întâmplat în timpurile vechi şi dintotdeauna. De ce credeţi că ar fi altfel ? Din timp în timp, anume MULT mai des decât aţi fi înclinat să credeţi, El arată prin intermediul unor oameni aleşi de El cum să I se aducă cinstea cuvenită. Cum să fie pictate icoanele. Cum să fie făcute crucile. Ce să cuprindă rugăciunile care Îi plac. Ca să mă refer la un singur exemplu, citiţi Jurnalul Sfintei Faustina (Kowalska) şi vă lămuriţi acolo cum doreşte Isus să fie pictat şi cum El a transmis această dorinţă în urmă cu vreo 7 decenii. Reproduceri ale acelei picturi le puteţi vedea în orice biserică romano-catolică, în mod deosebit în postul Paştelui.
Religia mea este o religie vie, domnule. Iar Dumnezeul meu este un Dumnezeu viu. Acelaşi cu Dumnezeul părinţilor mei, al lui Abraham, Isaac şi Iacob-Israel. Înţelegeţi ? Nu e Dumnezeul care a trăit doar în vremea Torei, ci El este, credem noi, în permanentă legătură şi astăzi cu Poporul Ales. Care popor este, după părerea mea, Biserica Catolică. Dumnezeu nu ne-a lăsat (doar) o carte şi apoi în voia sorţii. Ne-a lăsat, în schimb, o Biserică. La data la care Sf Ap Paul a scris ultima sa Epistolă, Biblia nu exista. În schimb, exista Biserica. Avusese loc primul Conciliu. Trecuse deja prima schismă. Începuse deja activitatea de misiune. Era, cu alte cuvinte, o Biserică deja matură şi foarte ferventă, când Biblia nu era. Iar locul în care trebuie pusă virgula, după "îţi spun" sau după "astăzi", era chiar ultima preocupare a creştinilor.

După cum ați observat, în cele peste 3.000 de postări nu am adus niciodată ca argumente citate din E.G.White. Ca să mă laud: a reușit cineva această performanță (tot la 2 postări văd câte un lung citat din sfinții părinți)?

Nu e comparabil.
1) Pentru noi, Sfinţii Părinţi fac parte din izvoarele de învăţătură. O afirmaţie a unui Sfânt Părinte este argument de autoritate pentru cei care fac parte dintre religiile apostolice. Desigur, o regulă de bază a apologeticii este să nu folosim argumente din acest registru cu cei ca dv, al căror unic izvor de învăţătură este Biblia, din exact aceleaşi motive pentru care cu ateii folosim numai argumente din registrul ştiinţific şi nici măcar biblic. A te sluji de vreun citat din Ioan Gură de Aur când vorbeşti cu protestanţi e ca şi când te-ai sluji de un citat din "Evanghelia după Ioan" când vorbeşti cu un ateu.
2) Pentru dv, singura sursă pe care pretindeţi a vă baza este Biblia. Prin urmare, Ellen G. White nu ar trebui să fie o sursă de autoritate. De aceea, citatele din Ellen G. White ori alţi "profeţi" pe care poate că îi mai aveţi nu trebuie folosite nu numai între dv şi noi, dar nici când vorbiţi între dv. Practic, e fix acelaşi lucru (are aceeaşi greutate) dacă Ellen G. White spune ceva sau dacă Tricesimusquintus spune ceva.