O mica intrebare despre icoane

[Danut7]

Inchinarea la icoane nu poate ajunge la idolatrie.. Prin inchinarea la icoane marturisim evanghelia..

[Doriana]

În prealabil postat de Danut7

Inchinarea la icoane nu poate ajunge la idolatrie.. Prin inchinarea la icoane marturisim evanghelia..

Eh, aici nu ai gandit inainte de a vorbi. Daca Dumnezeu interzice inchinarea la orice altceva afara de El, sub pedeapsa cu moartea, tu imi spui ca prin asta marturisesti evanghelia? Fratii tai au fost mai diplomati si au numit-o "cinstire", dar tu ai zis-o de-a dreptul.

[Rodica50]

În prealabil postat de Doriana

Eh, aici nu ai gandit inainte de a vorbi. Daca Dumnezeu interzice inchinarea la orice altceva afara de El, sub pedeapsa cu moartea, tu imi spui ca prin asta marturisesti evanghelia? Fratii tai au fost mai diplomati si au numit-o "cinstire", dar tu ai zis-o de-a dreptul.

Sfintele icoane inchipuie si Biblia celor nestiutori de carte. Crezi ca Dumnezeu este impotriva?Crezi ca Dumnezeu poate sa trimita moarte pentru asta? N-a murit nimeni, din contra, la Sfintele icoane au loc vindecari miraculoase.Noi vedem dincolo de imagine, slavim Sfantul respectiv- icoana este o fereastra spre Cer.

[Doriana]

În prealabil postat de Rodica50

Sfintele icoane inchipuie si Biblia celor nestiutori de carte. Crezi ca Dumnezeu este impotriva?Crezi ca Dumnezeu poate sa trimita moarte pentru asta? N-a murit nimeni, din contra, la Sfintele icoane au loc vindecari miraculoase.Noi vedem dincolo de imagine, slavim Sfantul respectiv- icoana este o fereastra spre Cer.

Ce cred eu nu prea conteaza. Problema este ce crede Dumnezeu. El a interzis inchinarea la altcineva/altceva afara de El. Faptul ca nu moare nimeni nu inseamna ca face si bine. Azi este inca har si Dumnezeu inca rabda. Acum, fiecare sa se autoanalizeze cu sinceritate si sa dea el insusi socoteala inaintea lui Dumnezeu daca ceea ce face este dar o simpla cinstire sau este o inchinare in toata regula.

[delia31]

În prealabil postat de Doriana

Ce cred eu nu prea conteaza. Problema este ce crede Dumnezeu. El a interzis inchinarea la altcineva/altceva afara de El. Faptul ca nu moare nimeni nu inseamna ca face si bine. Azi este inca har si Dumnezeu inca rabda. Acum, fiecare sa se autoanalizeze cu sinceritate si sa dea el insusi socoteala inaintea lui Dumnezeu daca ceea ce face este dar o simpla cinstire sau este o inchinare in toata regula.

Pt. a nu confunda cu obstinatie termenii, un mic refresh: cei 4 termeni distincti:
1.adorare ( in lb. greaca - latria) –se cuvine Numai si Numai lui Dumnezeu
2. inchinare (gr.proskinesis) - se cuvine NUMAI SI NUMAI lui Dumnezeu
3. venerare, cinstire ( gr. doulia) - cinstirea acordata sfintilor, icoanelor, scripturii, sfintei cruci, moastelor.
4. supravenerare sau preacinstire ( gr. hyperdoulia) - cinstirea acordata Maicii Domnului.
draga doriana, de vreme ce Dumnezeu face minuni prin icoane, El sigur nu are probleme de semantica, El se uita la sufletul nostru.

Ca sa nu ne certam inutil pe cuvinte, in fata unei icoane a lui Hristos, corect ar fi sa zicem ceva de genul: ne inchinam doar Dumnezeului nevazut-devenit vazut, al carui chip il avem in fata pe acest suport material de lemn (sau in biserica pe pereti), iar acestui obiect de lemn pictat ii acord doar respect si cinste (greaca –doulia) pt. ca nu obiectul material in sine e cel care imi ajuta, ci Hristos prin Harul Lui, care trece prin materie.

Iar in cazul unei icoane a Maicii Domnului, ca sa nu fie loc de eroare, corect ar fi asa: ne inchinam doar Dumnezeului celui neincaput care a binevoit sa incapa in pantecele celei mai apropiate colaboratoare a Lui, iar Ea, devenind Palat al Sf. Duh s-a impregnat pe veci de harul Celui pe care L-a purtat si pe care ni-l transmite si noua celor ce o preacinstim.
be blessed

[Doriana]

În prealabil postat de delia31

draga doriana, de vreme ce Dumnezeu face minuni prin icoane, El sigur nu are probleme de semantica, El se uita la sufletul nostru.

Delia, sper ca si fratii tai sa inteleaga macar cat am inteles eu; anume ca nu ne inchinam icoanei ci celui reprezentat in ea. Si sa si aplice. Intr-adevar Dumnezeu nu are probleme cu semantica, ci cu practica; iar in practica icoanei i se aduce de multe ori nu cinstire spre aducere aminte ci inchinare, spre osanda.

Iar in ce priveste minunile, chiar daca sunt penticostala [si se zice ca penticostalii alearga dupa senzational] eu nu ma calauzesc dupa ele si nu le consider ca doveditoare pentru adevar. Poate voi avea vreodata ocazia sa-ti povestesc o minune pe care a facut-o sub ochii mei cartea lui Mormon. Fiind mica si nestiutoare asta m-a convins pe moment ca mormonismul e calea adevarata, dar mi-a trecut, din fericire.

[Danut7]

În prealabil postat de Doriana

Eh, aici nu ai gandit inainte de a vorbi. Daca Dumnezeu interzice inchinarea la orice altceva afara de El, sub pedeapsa cu moartea, tu imi spui ca prin asta marturisesti evanghelia? Fratii tai au fost mai diplomati si au numit-o "cinstire", dar tu ai zis-o de-a dreptul.

"Deosebirea radicala si esentiala intre idol si icoana sta in faptul ca idolul e reprezentarea confectionata a fortelor imanente ale naturii. Omul insusi e conceput ca fiind cu totul stapanit de ele sau incadrat in ele, chiar daca sta pe treapta cea mai inalta in cadrul naturii care le totalizeaza. Idolul nu e un mijloc prin care inchinatorul transcende (trece peste) natura fatala, in care este el insusi incadrat. Idolul este concluzia religioasa a conceptiei panteiste, careia Spinoza i-a dat ex*presia cea mai pregnanta in formula : Deus sive natura.


Icoana dimpotriva, este semnul realitatii transcendente a lui Dum*nezeu, cea mai presus de natura. Ea exprima credinta ca Deus est super natura. Icoana il ajuta pe inchinator sa implineasca actul unei trans*cendente a naturii. La baza icoanei sta credinta intr-un plan mai pre*sus de natura si vointa de a trece peste natura, de a intra in legatura cu transcendenta divina. Icoana nu identifica planul naturii cu planul divin, ci le deosebeste cu desavarsire. Inchinatorul icoanei se refera totdeauna la o realitate de dincolo de icoana. Inchinarea adusa icoanei "trece" la prototipul zugravit in ea. Aceasta nu e "trecere" de la idolul vazut la o forta vie a naturii tot vazuta, ci o trecere din planul vazut in cel nevazut, din planul naturii si al lumii create in cel mai presus de natura.


"Prototipul" icoanei nu face parte din planul experientei naturale a inchinatorului, ci din planul transcendent naturii sesizate prin simt. Icoana reda realitatea dumnezeiasca, care e spirituala. Icoana cere re*ferirea inchinatorului la prototipul dumnezeiesc sau la Sfantul plin de dumnezeirea transcendenta, negraita, tainica, nesesizabila prin sim*turi. Icoana e o fereastra sesizabila a lumii spre ceea ce e mai presus de lume, pe cand idolul e un zid care inchide in lumea aceasta. Idolul, fiind confectionat din aceeasi substanta universala a naturii materiale, poate fi identificat uneori cu zeul insusi, pe cand icoana redand o reali*tate spirituala nu poate fi identificata ca acea realitate."


http://www.crestinortodox.ro/dogmati...dol-68866.html

[mirabela]

''Odată, un episcop grec, care se îndoia de minunea Sfântului Gheorghe, venind la mănăstire, a intrat în biserică și fără evlavie s-a apropiat de icoana Sfântului Gheorghe. Întinzându-și mâna, a atins cu degetul nasul Sfântului Gheorghe, zicând: „Aceasta este icoana care s-a pictat singură?". Iar când a vrut să-și retragă mâna, nu a mai putut, căci degetul i-a rămas lipit de nara Sfântului Gheorghe. Văzând aceasta, părinții mănăstirii au încercat să-l ajute, dar fără nici un folos. Atunci episcopul, căindu-se pentru necredința lui, s-a rugat Sfântului să-l ierte; împreună cu el s-au rugat și părinții mănăstirii. După multă rugăciune, Sfântul Gheorghe s-a arătat unuia dintre călugări și i-a zis că, pentru neevlavia și necredința lui, să i se taie vârful degetului, care va rămâne lipit de icoană drept mărturie. Neavând altă scăpare, episcopul a fost nevoit să rabde tăierea degetului, care a rămas lipit de icoană până în ziua de azi.''

http://www.munteleathos.com/Pagina/A...stirea_Zografu

În vara lui 2004, un grup format din 45 de cercetători de la Institutul Oxford a venit la Craiova pentru a analiza câmpurile energetice emanate de icoana făcătoare de minuni. „Cercetătorii, specialişti în iconografie, au adus aparatură ultrasofisticată, pentru a verifica autenticitatea fenomenelor legate de icoana făcătoare de minuni. Mi-au spus că vor să testeze emanaţia câmpurilor energetice. A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat. Aparatele au luat-o razna, iar reacţia specialiştilor a fost de genul: Este aproape vie! De un câmp mai avea nevoie şi era vie. Aşa ceva nu văzuseră niciunde în lume şi fuseseră în multe locuri sfinte”, a declarat, la vremea respectivă, preotul Petre Mocanu. În acelaşi an, icoana Maicii Domnului a plâns pentru prima oară cu lacrimi de mir aproape o săptămână.
Preoţii mai spun că icoana nu poate fi imortializată fotografic în orice moment. Mulţi oameni care au pozat icoana au spus că filmele lor s-au şters după puţin timp. De asemenea, icoana nu a putut fi mutată din acel loc.


http://www.adevarul.ro/locale/craiov...236376441.html

[zaharia_2009]

Desi acest subiect s-a mai disputat cu mare infocare vad ca se reia . Probabil ca intentia din care a fost deschis acest thread a fost sicera si bineintentionata dar ca in totdeauna exista un risc extrem de mare ca sa se esueze in ridicol si desconsiderare de cele sfinte sau chiar erezie, precum se intimpla deobste pe forum .
In aceasta postare nu ma adresez decit ortodocsilor neavind nici o treaba cu cei de alte cofesiuni . Desigur ca am sa critic parerile gresite indiferent ale cui or fi si am sa le dau temeiul ortodox fara a raspunde ispititorilor ,,cine sunt eu de imi permit sa fac aceasta " Eventual le dau raspunsul agitator ca eu sunt Zaharia si cu asta le este suficient . In rest, criticam-ar cit or voi ei .
Deci :
- spunea o userita agresiva cum ca ar intelege ca inaintea oamenilor este o impudoare sa umbli desbracat dar inaintea lui D.zeu nu deoarece trupul uman nu este o rusine prin el insasi . Nimic mai mincinos , adica inaintea omului , care nu este decit o zidire a lui D.zeu ca si mine , ca si tine si ca si altii te jenezi sora sa umblii desbracat , dar inaintea lui Hristos, imparatul imparatilor, nu ? pai cum vine asta ? Pina la D.zeu iti pierzi respectul ? Tocmai unde trebuie sa arati cinstea si respectul cuvenit si mai mare , acolo te inmoi ?Inaintea ziditorului nu ai pudoare, nu ai respect, te crezi in puritatea omului de dinainte de cadera in pacat ? Vai ce inselare !
Daca am spus ca inaintea icoanelor trebuie sa ne purtam exact ca si cum am fi inaintea insasi a sfintului intruchipat, inseamna ca asa si este , eu inca nu m-am apucat sa vind minciuni !
Mai vorbea o alta sora protestanta , ca si inca altii desigur, fie ca in disputa antica iconodulii au avut cistig de cauza fara sa isemne ca si au dreptate fie ca este gresit sa ne inchinam la chip cioplit .
Povestea picturii bisericesti , fie rupestra fie in icoane, este extrem de lunga si argumentata , eu voi spune citeva concluzii clare si usor de priceput .
Mai intii ca nu ne inchinam la chip cioplit ci la sfintul care este reprerzentat in icoana , de aceea il si strigam, cautam, invocam. Pai ce sora , cind tu esti pe front sau la facultate sau plecata la munca in strainatate si mamica ta stind cu poza ta in mina si se gindeste la tine povestind in gind cu tine sau jelindu-se cu si despre tine in sufletul ei face asta la hirtia din care este facuta poza sau are treaba cu tine insuti, cu persoana si cu duhul tau ? Prea simpla este explicatia si prea multa indoctrinarea iconoclastilor ca sa nu se sesizeze realiatea lucrurilor . Problema este ca pe iconoclasti nu-i lasa aispititorul sa se inchine cui trebuie, ci voieste numai lui !
Mai departe si in continuare , nici un sfint sinod ecumenic nu s-a desfasurat fara participarea a sfintilor parinti imbunatatiti inca din viata si fara a se face minuni in vazul tuturor . Astfel si la ultimul sinod din anu 787 vioara intii a fost sf. Ioan damaschin iar minunile cu zugravirea bisericii sf. Sofias din Constantinopol ca si altele sau arderea icoanelor este plina istoriografia ortodoxa .

Recomandarile pe care le-am dat privind cinstirea icoanelor este valabila , asa cum am spus, in primul rind doar pt. ortodocsi iar dintre acestia doar pt. cei care vor sa aibe in casa icoane sfinte si sa se bucure de prezenta si sjutorul sfintului reprezentat in icoane .
Ceilalti, care vor doar sa tina pe pereti tablouri cu continut religios este treaba lor , nu-i opreste nimeni . De asemenea , cei care vor sa asculte tot felul de dracii si pareri de la alti religiosi ignorind invatatura lor ortodoxa , este treaba lor !

In concluzie : cum te porti cu icoana, cum o cinstesti , asa o ai si asa te folosesti de ea !

In rest faca fiecare cum crede de cuviinta !


NB : Cofirm istorisirea cu icoana Sf. Gheorghe purtatorul de biruinta din minastirea Zografu din Sf. Munte Athos, eu insumi vazind icoana cu putina bucatica din degetul episcopului necredincios dainuita pina in ziua de astazi !

[Doriana]

În prealabil postat de zaharia_2009

Mai intii ca nu ne inchinam la chip cioplit ci la sfintul care este reprerzentat in icoana , de aceea il si strigam, cautam, invocam. Pai ce sora , cind tu esti pe front sau la facultate sau plecata la muinca in strainatate si mamica ta stind cu poza ta in mina si se gindeste la tine povestind in gind sau jelindu-se cu si despre tine in sufletul ei face asta la hirtia din care este facuta poza sau are treaba cu tine insuti si cu duhul tau ? Prea simpla este explicatia si prea multa indoctrinarea iconoclastilor ca sa nu se sesizeze realiatea lucrurilor .

Eu am inteles asta, zaharia, indoctrinarea mea nu a fost chiar atat de mare incat sa nu inteleg :) ; insa observa ca una este ceea ce invata BO la modul teoretic si alta ceea ce ajunge la ortodoxul de rand. El stie una si buna: se inchina la icoana caci ea are putere si face minuni; e aproape vie [cum spunea mirabela], plange si vindeca boli. E aproape o alta fiinta acolo, ne inchinam la ea si ea nu este Dumnezeu. Acum, judeca si tu: este buna aceasta atitudine? Caci eu am auzit preoti care au spus ca nu e buna. Icoana trebuie sa ramana o reprezentare a unei fiinte dragi care ne duce cu gandul la dansa; ce trece peste asta se apropie periculos de mult de idolatrie.