mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXVI)

“Hristos”-Pucios are şi El o cruce de jertfă, aşa cum a avut şi Domnul Iisus Hristos Cel întrupat în istorie, pe care El şi-o denumeşte “crucea venirii Mele”. Crucea venirii Lui este însă prea grea, şi nu are cu cine s-o împartă, decât cu “cireneenii” pucioşi Mihaela şi Nicuşor. Aceşti plăsmuitori şi măsluitori de “cuvinte cereşti” sunt plăsmuirea şi zidirea Lui, ei sunt casa Lui pe care El le-o dăruieşte oamenilor, ei sunt temelia cea nouă pe care El zideşte cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, om zidit după chipul şi asemănarea Lui şi a lor, a liderilor pucioşi, căci ei sunt progenitura iubirii Lui de la sfârşit şi ei sunt prototipul omului cel nou:

“ Vă prind şi vă cuprind în duhul mângâierilor Mele şi vă dau să purtaţi crucea venirii Mele şi mai mult, că n-am cu cine s-o mai împart. […] Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

“Hristos”- Pucios Îşi cheamă progeniturile (pe “fiii de la iesle”, adică pe Mihaela şi pe Nicuşor) ca să-I cuprindă venirea Lui cea necuprinsă şi să se lase cuprinşi de ea, căci ei sunt iubirea şi taina cea de nepătruns a venirii Lui cea nevăzută şi de nepătruns, de neînţeles şi de necuprins:

“O, fiilor de la ieslea Mea de azi, cuprindeţi-Mi mereu venirea şi lăsaţi-vă mereu cuprinşi în ea, căci voi sunteţi iubirea Mea cea de la venirea Mea, şi sunteţi taina cea de nepătruns a venirii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 18-06-2000)

Stăpânul de la Pucioasa îşi odihneşte apoi Duhul în grădiniţa slugilor Lui alintate cu apelativul de “fii”, şi de aici ia şi împarte învăţătură nouă, pucioşească, peste toţi oamenii chemaţi să vină şi ia venirea Lui şi s-o aibă în calea lor:

“Pace ţie, grădiniţa Mea! Şi dacă eşti a Mea, Eu sunt Stăpânul tău. Amin. Şi dacă eşti a Mea, Duhul Meu Se odihneşte în tine şi cuvintează peste tine, şi apoi Eu te împart, iau din tine şi împart, ca să aibă omul venirea Mea în calea sa.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)

Liderii pucioşi sunt binecuvântaţi şi mobilizaţi la propovăduirea “Cuvântului Pucios” fără preget, din zori până în zori, căci timp nu mai este (aserţiunea aceasta se referea doar la anul 2000; atunci nu mai era timp, dar între timp s-a mai găsit ceva timp, din rezervele strategice ale cerului, şi iată că au mai trecut mai bine de zece anişori de atunci – dar, din păcate, fără nici un progres vizibil în înnoirea cerului şi a pământului şi a omului). Nimic nu va trebui să-i mai preocupe pe ei decât “venirea Domnului Pucios” care vine şi iar vine şi va veni ca să le facă noi pe toate care vor fi:

“Binecuvântaţi să fiţi din zori şi până-n zori pentru lucrul cel întreg peste om, peste cel ce se lasă lut moale, care să prindă duh de înviere, şi de veşnicie apoi. Din zori până-n zori v-aş vrea la lucru, că timp nu mai este, şi este numai de lucru pentru voi. […] Nimic să nu fie în voi, nimic decât Eu cu venirea Mea pentru facerea omului şi a cerului şi a pământului şi a celor ce vor fi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-07-2000)