Scuze, iarta-ma, nu pot

În prealabil postat de OmuBun

Ba da, se poate interpreta si asa!

Eu am ezitat mult cu gandul sa deschid un topic pe aceasta idee si pana la urma am renuntat. Pericopele acestea legate de cina/nunta, m-au pus pe pe ganduri, nu de ieri, ci de prima data cand le-am citit si mult am staruit asupra lor.
De ce incepe pericopa evanghelica cu "Un om oarecare"? S-ar intelege cu totul altceva daca dintru inceput s-ar evidentia ca e vorba de Stapanul Tuturor si nu "un om oarecare". Din punctul meu de vedere incerc sa fac voia Stapanului chiar daca "pamantul" si "boii" si "femeia" fac parte din viata mea. Mi-e drag sa "cinez" cu El si sa-L primesc (atat cat trufia mi-o ingaduie) in sufletul meu.
Mergand mai departe, acceptam deci ca poate acolo este ceva ce mie imi scapa, dar mai apoi citeam: Ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa. A sili pe cineva, implica a-l stramuta din drumul lui, iar asta inseamna ca omul nu este pregatit pentru cina, ci pentru acele catre care se indrepta.
In Matei - 22 pericopa este nuantata altfel si acolo se specifica clar ca e vorba de Imparatul care invita pe toti la nunta si fiecare se scuza asa cum vedem la Luca. Dar finalitatea apare astfel:
9. Mergeţi deci la răspântiile drumurilor şi pe câţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10. Şi ieşind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi şi buni, şi s-a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11. Iar intrând împăratul ca să privească pe oaspeţi, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă,
12. Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut.
13. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi.

In mintea mea limitata, imi inchipui ca este vorba de cei care gasesc in biserica, nu "cina" sau "nunta" la care au fost invitati (sau siliti) sa participe, ci o noua modalitate de a sminti pe altii sau de a-si manifesta gandurile viclene. Cine nu e fost deranjat in timpul sfintei liturghii, ori de un cersetor mai mult decat insistent, ori de cate un vorbaret, ori de cate cineva care miroase de nu poti sta in jurul lui pe o raza de cativa metri patrati? Presupun ca aici fac trimitere cele doua pericope ale sfintilor apostoli Luca si Matei. Textul in sine poate parea ciudat, daca dorim sa analizam ce inseamna "om oarecare" sau "a sili", dar pana la urma totul se reduce la acel bun simt fara de care nu poti participa la cina/nunta!

Şi pe mine mă intriga această pericopă evanghelica şi nici nu prea o înţeleg.
Deci:au fost invitaţi la nuntă doar anumiţi oameni.Aceştia au gasit felurite scuze pentru a nu veni.
Daca ar fi venit nu mai era nevoie să fie poftiţi alţii dar din păcate (sau din fericire )pentru noi toţi,aceştia au refuzat sub diferite pretexte .
Până aici nimic nu-mi este neclar.nedumerirea începe abia atunci când,stăpânul care spusese să iasă în drum şi să cheme pe oricine după ce masa s-a completat i-a spus unuia dintre cei poftiţi ca nu are haina de nunta?!
Poate cineva(dacă se poate un preot sau teolog) să-mi explice aceasta?
Este oare vorba de acei care se împărtăşesc cu nevrednicie ?