Cum a aparut diavolul in Univers?

[vsovivi]

Înșelații de draci se duc pe aqua strâmbetei, cerând mereu de la Dumnezeu mână liberă, să le dea lor mână liberă să-și facă de cap, de capul lor, căci nu mai vor să stea umiliți în duh de pocăință ci să facă voia lor ca să-și etaleze puteroareaoarea lor de om cu femele ce-i sulimenizează chipul cu rânjet scos din prilejul cel nebun, ca din joben... și se bucură nespus ca apucați de cel rău atunci când întrevăd o mică speranță de câștig necurat venit din duhul vicleniei și lenei și pismei și răutății răzbunătoare, pentru pofta lor de semeție ce vrea să se dea mare naintea oamenilor că a socotit bine, cu socoteli motivate de duhul lăcomiei și întietății deșarte, și așa îl bucură pe satana cu gLumea lui murdară cu tot, căci bârfa ei au transformat-o în marea onoare de a nu mai răbda și a nu se mai lăsa umiliți, că cică musai Domnul e de vină că altfel pentru ce se uită atât de urât la Dumnezeu și atât de frumos la ei înșiși?

Nu pentru faptul că au învârtoșat porunca: Să-L iubești pe Dumnezeu din toată ființa ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți... deci iată cât de perfect este Cuvântul care te învață ca să te pui pe tine ultimul la rând în ascultarea iubirii după legea sfântă.

Deci toți suntem înșelați de draci care nu plinim Dragostea, ci cu fățărnicie ne căutăm slava noastră...

Cum?

Păi simplu:

Cu îngâmfare, ne dăm nouă îngâmfare în timp ce pentru ochii oamenilor mimăm umilința, smerenia, mila de săraci... așa cu un fel de competență a funcției, ca niște „înțelepți” ce au pus și pun la cale un plan „bun de tot”... de tot circul căci e vorba de „corban la corban nu-și scoate ochii”...

Lui Iisus Hristos, Domnul și Cuvântul Lui Dumnezeu, Tatăl Ceresc i-a dat slava, iubirea Lui curată și plină de putere lucrătoare și tainică... omul însă și-a furat-o cu mâna aia liberă crezându-se mare... și a ajuns cel mai mare prost, căci duhul prostiei te face să te încrezi cu credulitate că răul e bine și e de dorit ca să calci cu bocancii peste cei mici și nevinovați ca să răzbuni greșelile cuiva... defapt e o încurcătură în mintea omului care îi strârnește pofte de a o descurca prin trufia unei lovituri sub centură sau direct în moalele capului sau călcând pe „cadavre”.

Curat murdar, cum ar fi grăit un înțelept ce vroia să explice defapt grozăvia omului, adică cine se naște din șarpe, pui de ispisisikaa papă... căci este un papă lapte... lapte de pasăre.