Mănăstirea de la poalele Caraimanului
La poalele Munților Bucegi, mai precis lângă stațiunea turistică Bușteni, se află Mănăstirea Caraiman. Biserica albă, de zid, se ridică falnică, profilându-se pe conturul masivului de unde binecunoscuta Cruce te privește cu brațele deschise. Este interesantă și plină de optimism povestea celui care a ctitorit sfântul lăcaș din munte, părintele Gherontie Puiu.Născut la Todirești, județul Iași, părintele Gherontie a crescut fără ambii părinți. Mama i-a murit la nașterea sa, iar tatăl o părăsise înainte ca ea să-i aducă pe lume fiul. Părintele povestește că moașele l-au aruncat pur și simplu la gunoi, dar l-a luat o femeie miloasă care a trecut pe acolo și l-a auzit plângând. Încă de mic, băiatul avea înclinație spre cele sfinte. La 7 ani a trăit o minune: a visat o tânără frumoasă și luminoasă, îmbrăcată ca o măicuță de mănăstire și care i-a spus că a ales pentru el o misiune.După puțină vreme, tatăl adoptiv, care fusese cândva ucenic la Mănăstirea Neamț, l-a dus pe copil în pelerinaj la acel lăcaș sfânt. A rămas acolo, pentru că, spune părintele stareț de azi, se simțea bine, era ca acasă. Era însă perioada de prigoană comunistă a sfintelor mănăstiri și nu i se dădea voie să se facă monah.
Atunci au fost dați afară cei care erau mai tineri de 50 de ani. Cum putea el să fie lăsat să ajungă călugăr!? A fost doar frate de mănăstire, așteptând vremuri mai bune. Dar a venit decretul de evacuare a mănăstirilor. A fost împreună cu alți monahi la Iași, cazați în barăcile unei fabrici, au fost tunși și rași de bărbi. Părintele Gherontie se ruga aprins la Maica Domnului, cea care i se arătase în vis. Într-o noapte a sărit gardul, dar a fost prins. Judecat rapid, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică la Periprava.
|