Frica - este produsul unei credinte slabe?

În prealabil postat de dianagroza

Nu mi-e frica de vraji, adica nu am nici un stres cu ele.
Nu stiu exact cum sa-ti explic, e ca o boala, parca e ca atunci cand ti-e teama de a face injectie. Nu stii de ce, dar iti este. Cam asa e. Nu este o chestie permanenta, se intampla uneori.
Ba cred, sincer cred. Nu stiu cum sa explic sa ma fac inteleseasa. Nu e o frica de ceva anume, ci o frica in general. Nu fac nimic special cand ma ia aceasta stare. Pur si simplu zic o rugaciune.
Faza este ca de multe ori, cand eram copil si mergem la matusa mea, unchiul meu ma astepta de fiecare data dupa poarta si cand ma apropiam aparea ca de nicaieri si tipam cat ma tinea gura. Cred ca facea asta de cel putin 3 ori pe saptamana si eu pana la vreo 19 ani am stat pe acolo, la tara. Faza asta o facea mai ales cand veneam noaptea cu fiica-sa de undeva. Poate si asta e o cauza.

ofofofoffofff din ce povestesti aici si pe celalat topic despre cuvinte, imi dau seama ca ai fost intoxicata cu tot felul de povesti cu bau-bau sub diferite forme...uneori chiar unchiul facea pe bau-bau,pe dupa poarta,nu?:-)..Poate ai si fobie de intuneric dar oricum frica ta se bazeaza doar pe imaginatie...Esti singura care poti sa lupti impotriva ei, prin autocontrol in primul rand,prin constientizarea ca nu ai de ce sa-ti fie frica.Si apoi iti dau un sfat : nu mai asculta povesti ca stirile de la ora 5, ca nu-ti fac bine deloc....
Credinta si rugaciune!
Maica Domnului sa te tina sub Sfantul Ei Acoperamant!