Crede si nu cerceta

[Fr.Guillaume de Ruszka]

În prealabil postat de MariS_

Ati adancit bine problema. Intr-adevar "constienta de sine" defineste poate cel
mai bine notiunea de duh al omului. Tot prin constienta de sine ne putem relationa
cu celalalt sau cu Dumnezeu. Deci duhul este partea cea mai inalta a sufletului,
prin care noi putem iesi din noi insine si sa relationam cu altii sau cu Dumnezeu.
Dar sinele nostru cine este? Adevaratul nostru sine este chipul lui Dumnezeu din
noi, chip inegrit de pacatele noastre. Constienta de sine nu este totuna cu constiinta.
Constiinta este un organ al sufletului prin care ne vorbeste ... chiar Dumnezeu.
Ea este si ochiul prin care Dumnezeu vede in adancul sufletului nostru. Numai cel
care acopera acest organ cu "noroi si tina", numai acela nu mai aude glasul lui
Dumnezeu in el. Starea de contemplatie ne dezvaluie adevaratul nostru sine si
legatura lui cu Cel al carui chip este.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Cred ca ar trebui sa studiezi felul in care cunoaste Dumnezeu lucrurile.Dumnezeu nu poate sa foloseasca "medii" pentru a cunoaste,cum ar fi in cazul acesta constiinta.
Dumnezeu cunoaste in doua feluri. Are :1.CUNOASTERE DE VIZIUNE,prin care vede tot (prezent,trecut,viitor) printr-o singura "privire". Si 2.CUNOASTERE DE SIMPLA INTELIGENTA,adica cunoaste tot ce este posibil sa creeze,desi nu le va crea,deci cunoaste tot ce in esenta nu prezinta contradictie.