Crede si nu cerceta

[Fr.Guillaume de Ruszka]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

V-aş ruga să aveţi amabilitatea să precizaţi unde anume spune Sf. Toma acest lucru.

In primul rand,textul nu l-am trecut in ghilimele, fiindca nu este ad-literam Eu am dat o explicatie a gandirii Sfantului Toma,pe care am inteles-o citind relatia ratiune-credinta la Toma de Aquino expusa in "Filosofia in Evul Mediu" a lui E. Gilson.Citez:"Dimpotriva,avem datoria sa inaintam cat se poate de mult cu interpretarea rationalana datelor credintei,sa urcam prin ratiune la revelatie si sa coboram din nou de la revelatie la ratiune"-in cazul theologiei, si:"In invatatura Scripturii exista taina si nedemonstrabil,dar exista si inteligibil si DEMONSTRABIL.Or,atunci cand ni se lasa posibilitatea alegerii,e mai bine sa intelegem decat sa credem.Dumnezeu a zis:Ego sum qui sum.Acest cuvabt este de ajuns ca sa-i impuna nestiutorului credinta in existenta lui Dumnezeu;dar el nu-l scuteste pe metafisician,al carui obiect propriu este fiinta ca fiinta,sa caute ce ne invata un asemenea cuvant despre ceea ce este Dumnezeu."Acuma faptul ca cunoasterea prin ratiune este superioara prin natura ei celei prin credinta, este un adevar epistemologic atat in cazul lui Toma cat si in cazul lui Augustin.Exact textul nu-l cunosc momentan.In cazul lui Toma ar putea fi si "De Veritate", dar in mod sigur prezinta inconvenientele cunoasterii prin credinta in"Summa de Gentes".Imi amintesc sigur ca in aceasta ultima am gasit o Questiune in acest sens.Si in manualul meu de Epistemologie pune acest lucru, mai ales in diferenta dintre credinta-oarba de tip Luther-Kant-Jaspers si credinta-rationala de tip Toma d'Aquino.
Acum, credinta are o suprematie in fata ratiunii din punctul de vedere al adevarului afirmat, fiind garantat de catre insusi autoritatea divina,dar repet este inferioara ratiunii prin natura cunoasterii: Adica pe langa motive rationale, credinta presupune si o adeziune voluntara:"nu credem daca nu vrem". De aceea,in Cer fiind viziunea directa a lui Dumnezeu,nu exista credinta,fiindca nu si-ar avea rostul si ar fi semn de imperfectiune. De aceea din nou Toma d'Aquino referiindu-se la Isus Cristos,spune ca fiind Dumnezeu nu avea nici CREDINTA si nici SPERANTA,ci doar DRAGOSTE(ma refer la virtutile theologale).